Alergareghid de supraviețuire

10 lucruri pe care sa NU le spui vreodată unui alergator accidentat

Când am început să alerg nu mi-am imaginat că mă voi accidenta vreodată. Credeam că a alerga înseamnă doar să te încalţi cu “adidaşii” şi să o zbugheşti de nebun pe uşă. Între timp am aflat că nu tot ce se aleargă se mănâncă şi doar pentru că eşti curios „cum ar fi dacă” nu trebuie neapărat şi încercat. În “cariera” mea de alergător am avut parte de accidentări diverse: din întâmplare, din neglijenţă, din neştiinţă sau din prostie.

Pe lângă durerea şi disconforul fizic pe care îl simt când sunt accidentată, cel mai tare mă frustrează datul cu părerea. Empatia sau încercarea de a te pune în șoșonii celui accidentat sunt abilități din ce în ce mai rare.

Iată câteva dintre lucrurile pe care nu ar trebui  să le spui vreodată unui alergător accidentat:

1. Ţi-am zis eu că alergatul nu e de tine! Vrei să spui că acum sunt accidentată ca pedeapsă pentru ideea năstruşnică de a alerga? Nu mai bine îmi ştiam eu de lungul nasului şi stăteam cuminte în banca mea (acasă pe canapea) uităndu-mă la alţii cum aleragă pe coclauri? Nu?! Nu! Sunt singura în măsură să îmi dau seama ce îmi prieşte şi ce nu.

2. Probabil te antrenezi prost sau, varianta jignitoare, probabil nu te antrenezi suficient. Fiecare e diferit şi răspunde diferit la multitudinea de planuri de antrenament. A presupune că antrenamentul tău este ideal şi pentru mine este greşit. Nu mă bate la cap cu intervalele tale, cu ce pace ar trebui să zbor o bucată de traseu sau de câte ori n-am alergat săptămâna aceasta. Crede-mă că am un plan şi l-am făcut astfel încât să mi se potrivească mie. Și dacă nu, este treaba mea.

3. Ar trebui mai bine să înoţi/mergi cu bicicleta/mergi la sală. De ce îmi spui de alte sporturi când tot ce vreau să fac este să alerg? Înţeleg plăcerea pentru alte sporturi și pe unele le practic, dar nu vreau să înlocuiesc pasinea principală cu activităţi care sunt doar de susţinere. Alergătorii aleargă. Punct.

4. Gata, faci o pauză și pui gheaţă! Acum!  Nu e nevoie să-mi arunci pantofii de alergare pe geam să mă obligi să iau o pauză şi nici să-mi faci cu ochiul când trecem pe lângă sectorul de legume congelate din supermarket. R.I.S.E. (rest, ice, compression, elevation) e primul lucru pe care îl înceacă un alergător îndurerat.

5. Ştiu eu pe cineva care s-a accidentat alergând. N-a mai alergat niciodată de atunci. Mulţumesc pentru încurajare! Am să dorm mult mai bine la noapte şi acum că zici parcă nici nu mă mai doare aşa tare.

6. Mi-am depăşit recordul personal/a fost cel mai fain maraton din viaţa mea. Şi ai ales momentul ăsta când eu stau cu piciorul atârnat de gât să-ţi împărtâşeşti bucuria cu mine? Acum nu vreau să ştiu cât de fabulos e traseul, cât de în super formă eşti tu sau că suntem în mijlocul sezonului şi acum sunt cele mai frumoase curse. Mulţumeşte-te că încă zâmbesc politicos şi nu arunc cu punga de gheaţă după tine.

7. De ce te încăpăţânezi să alergi când ai putea să faci orice alt sport? Tu chiar crezi că aş alege să fac frecvent ceva ce mă chinuie, în silă, ca o corvoadă?

8. Oricum era momentul să iei o pauză. Asta mă supără cel mai tare. De parcă aş alerga pe timpul interlocutorului sau cu genuncii lui. E ca şi cum m-ar opri la jumătatea cutiei de îngheţaţă concluzionând că am mâncat suficient.

9. E bine, mai economiseşti şi tu bani. Eu îmi economisesc banii tocmai ca să mă duc la cât la mai multe curse şi nu invers. Prioritizarea cheltuielilor e o decizie personală şi chiar am un card de credit special pentru #lelea.

10. Abia ai fost accidentată, cum de te-ai accidentat din nou? Dacă îţi spun că e ceasul rău, pisica neagră mă crezi?

Foto @Flavy Teo.
Alţii ca noi.

Mary

Mary

Inginer IT full time şi aventurier hiperactiv sub deviza #niciunweekendacasa, sunt implicată în zona de outodoor din 2012 pe partea de implementare şi consultanța evenimente sportive, turism activ şi responsabil. Ador solo traveling! Sunt un mare fan maratoane montane sau ture lungi şi caut mereu să-mi îmbunătățesc cunoştințele de tehnică şi siguranță montană.

3 Comments

  1. 23/07/2015 at 2:21 pm — Răspunde

    Imi place!

  2. Lucian
    23/07/2015 at 4:09 pm — Răspunde

    Bun, nu se spun aceste lucruri… Dar ce se spune?

    Oare daca as aparea cu un borcan cu compot nu s-ar inveseli situatia?

    • Mary
      23/07/2015 at 4:19 pm — Răspunde

      Hehe.. „soul-food” întotdeauna face minuni.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.