Aventură și călătoriicălătorii cu copiiMehedințiRomâniatrasee munte

Crovurile din Mehedinți și Cheile Țăsnei

În luna de miere în bocanci pe plaiuri mioritice unul dintre locurile în care voiam să ajungen neapărat era Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Zis și făcut, ne-am pus bocancii la muncă pe poteci și am văzut cu ochii noștri Crovurile din Mehedinți și Cheile Țăsnei.

Clarificare: Deși fac parte din același parc național, Munții Mehedinți și implicit cele două trasee, nu fac parte din Banat ci din Oltenia. Tot frumos, tot în România.

Drumul urmează Cerna și din loc în loc sunt amplasate refugii de mașină cu băncuțe și traseele sunt semnalizate de o parte și de alta cu panouri explicative. Deja jumătate din munca de planificare și orientare este făcută. Deși se poate campa pe marginea apei și sunt câteva locuri destinate amplasării cortului, unul dintre ele are chiar și toalete, am ales să înnoptăm la Motel Dumbrava, locul de unde pleacă numeroase trasee, din principalul motiv că ne priise liniștea celor două nopți la cort petrecute anterior în Buila Vânturarița, iar acordurile de manele și muzică populară care se auzeau din zonele de camping risca să ne strice zen-ul. Și bine am făcut. Condițiile de cazare sunt ok, mâncarea foarte bună și la prețuri decente, iar patronul este o enciclopedie a traseelor din jur și o companie extrem de plăcută. Ne-am simțit bine și am zis că mai revenim.

Valea Cernei abundă în trasee frumoase cât să nu mai vrei să pleci acasă. Primul contact al bocancilor cu Munții Mehedinți a fost decretat să fie musai la crovuri sau poieni, așa cum le zic localnicii. Traseul pornește la fix 18km de Motel Dumbrava spre satul Cerna, pe partea dreaptă a drumului, de la Piatra Pușcată, iar un panou mare cu descrierea potecilor marcate te anunță de ceea ce urmează.

Aflu astfel că poienile întinse, de dimensiunile unor terenuri de fotbal, de pe creasta muntelui sunt de fapt cele mai mari depresiuni carstice din România, acoperite de iarbă măruntă și mărginite de versanți stâncoși și cu lapiezuri. Este același relief carstic întâlnit la Ponoare, la Câmpul cu Lapiezuri, dar dispus altfel. În termeni mai puțin științifici, este o încântare pentru ochi și suflet de munțoman, ceva ce nu am mai văzut până acum.

Din dreptul panoului pornesc patru trasee, trei dintre ele ducând până în Crovul Mare (Poiana Mare) ca mai apoi să se despartă. Pornim și noi pe ele:

crovurile mehedinti002

Piatra Pușcată – Cheile Tâmnei – Poiana Mare

Marcaj: punct galben, punct roșu, cruce roșie

Timp: aproximativ patru ore dus întors (doar până în Poiana Porcului) cu pauze

Este un traseu socotit mediu ca dificultate probabil datorită urcușului pieptiș pe alocuri. Deși străbate Cheile Tâmnei nu are zone expuse sau care să creeze probleme. În zonă trăiesc vipere cu corn, șarpe veninos, iar recomandarea este să purtați bocanci, pantaloni lungi și să evitați pietrele sau zonele de iarbă expuse la soare. Noi nu le-am întâlnit.

Prima porțiune din traseu urcă prin pădure și trece pe lângă un jgheab cu apă potabilă. Aici este singura sursă de apă pe care o vei întâlni pe traseu așa că fă-ți provizii. Tot aici este poate și bucata de urcuș ceva mai susținut.

Poteca iese apoi într-o poiană mare cu iarbă înaltă și reintră în scurt timp în pădure pentru un ultim urcuș la umbră până intră pe Cheile Tâmnei. Un pic de grohotiș te avertizează să fii atent cum pășești mai ales că priveliștea îți tot ia ochii către partea cealaltă a Parcului Natural, Munții Cernei.

După aproape două ore de urcare ajung în Poiana Mare și de aici începe spectacolul. Întotdeauna pe munte mă simt foarte mică, dar aici prindeam proporții minuscule în comparație cu întinderea poienii acoperite de iarbă verde, stâncărie și câțiva copaci rătăciți.

De aici spre stânga se merge către Poiana Beletina, iar spre drepta se urcă într-o șa care te coboară către Poienile de Sus (Porcului, Medvedului și Plostinioare). Singurul lucru pe care vreau să-l fac aici este să-mi deschid brațele și să alerg bezmetic în timp ce țip de încântare, iar apoi să mă prăbușesc undeva, oriunde, și să ascult iarba cum crește. Altfel spus nu m-as mai da dusă de aici dacă niște nori negri însoțiți de vânt și chef de scandal nu m-ar pune pe fugă. Din Poiana Porcului am coborât înapoi la drum cu gândul că data viitoare (pentru că este musai să mă întorc) nu-mi scapă picior de poieniță.

Cheile Țăsnei

Marcaj: cruce albastra

Durată traseu: 3 ore dus întors

Al doilea traseu de tocit bocancii pe Valea Cernei a fost ușor de ales, cel mai popular din zonă. Și odată pornită pe el am înțeles și de ce. Cheile Țăsnei este un traseu mediu ca dificultate, aș spune chiar ușurel, care te scoate repede din zona de pădure în cea cu stâncărie și priveliște.

Poteca începe din dreapta Motelului Dumbrava și urcă inițial destul de susținut prin pădure. Când deja nu mai vrei să urci, drumul o cotește dreapta și imediat te găsești de-a lungul peretului de stâncă și în habitatul pinului negru de Banat. Am aflat că aici ar fi fost granița cu Imperiul Austro-Ungar și că până nu foarte demult aici era și stema acestuia vopsită pe perete. După porțiunea propriu-zisă de chei, care nu sunt periculoase sau expuse, traseul te poartă de-a lungul apei formând mici cascade și poienițe până în poiana mare a Țăsnei, loc perfect de făcut pauză, mâncat și pierdut vremea.

Ai putea face cale întoarsă acum căci următoarea bucată este identică, dar ai rata surpriza, o moară de apă tradițională care-și face veacul lângă o cascadă. Moara este deschisă și a scăpat vandalizării astfel că înăuntru îi poți descoperi mecanismul.

De aici mai poți continua aproximativ zece minute până la stâna din apropiere unde conform anunțurilor lipite pe copaci te poți bucura de o masă îmbelșugată și poți cumpăra produse din lapte. N-am testat, dar din poveștile altor drumeți am aflat că ar fi nițel cam scumpe ceea ce este de înțeles având în vedere că totul este produs acolo și nu industrial.

cheile tasnei002

Trasee pentru care vreau musai să mă întorc în zonă :

Cascada Vânturătoarea

Poiana Beletina, Poiana Medved, Poiana Plostinioare

Satele Ineleț și Scărișoara

Ce nu-i de făcut în zonă: zona 7 Izvoare în zi de weekend pentru a evita aglomerația, fumul de grătare și muzica dată tare.

Am părăsit Cheile Cernei cu încă multe trasee neumblate, dar voiam să descoperim și alte minunății ale Banatului Montan și să mai lăsăm ceva și pentru data viitoare. Poate următoarea vizită în zonă nu va mai fi atât de mult amânată.

Acest articol face parte din seria Hikingmoon – o lună de miere în bocanci. Dacă vrei să știi pe unde ne-am purtat bocancii sau vrei să ne calci pe urme și să-ți plănuiești o vacanță în locurile vizitate de noi găsești aici și celelate articole:

Planul și pregătirile

Prima întâlnire cu Buila-Vânturarița: prin Șaua Ștevioara și Curmătura Builei

Podul lui Dumnezeu, Câmpul cu Lapiezuri, Lacul Zăton

Prin Banatul Montan: Simmeringul Bănățean, Cheile Nerei și tot ce are zona mai frumos

Țara Hațegului: dinozauri, cetăți dacice, trasee montane, vulcani și o mulțime de alte atracții

Cu bebe pe munte: prima tură în Retezat (Poiana Pelegii – Lac Bucura)

Maramureș: drumeții, tradiții, situri UNESCO și multă savoare locală

 

Maria Radu

Maria Radu

Specialist Marketing și Comunicare de profesie, activez în zona de outdoor din 2011. Dragostea pentru munte și drumeții în natură a venit ca o extensie naturală la pasiunea mea pentru călătorii. În ultimul timp sunt mamă de mini aventurier cu care împart potecile și cortul. Îmi plac traseele tehnice, stânca și provocările, dar odată cu noul statut de mamă învăț să mă bucur de potecile mai domoale și liniștea pădurii.

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.