Aventură și călătorii

Prin Banatul Montan: Simmeringul Bănățean, Cheile Nerei și tot ce are zona mai frumos

Banatul Montan este o destinație la care am visat mult timp și pentru care am petrecut multe ore de documentat trasee și lucruri de făcut și văzut. Distanța destul de mare de București nu mi-a permis să fac o escapadă de weekend. Nici n-aș fi știut ce să aleg să înghesui în doar două zile și aș fi simțit că nu-i fac dreptate unei zone atât de ofertante.

Astfel că atunci când am plănuit luna de miere, o tură serioasă de România, am alocat o săptămână Banatului. Am alternat camparea la cort cu câteva cazări și pot spune că aici găsești câte ceva pentru fiecare: trasee ușurele de făcut cu copii, sate pline de farmec, drumuri care sunt o plăcere pentru un roadtrip cu mașina și numeroase trasee de bicicletă.

Destinația în jurul căreia se învârtea tot trip-ul în Banat erau Cheile Nerei ale cărei cascade și râuri le admirasem doar în fotografii. Dar nu ne puteam opri doar la asta. Astfel că pe lista noastră am strâns o sumedenie de locuri și lucruri de făcut în Banatul Montan, restul rămânând pentru o tură viitoare.

      Traseul nostru în zonă:

Am părăsit Cheile Cernei cu încă multe trasee neumblate, dar voiam să descoperim și alte minunății ale Banatului Montan și să mai lăsăm ceva pentru data viitoare. Odată trecuți de zona 7 Izvoare cu ștrandul, micii, buriceala și aglomerația specifică care te fac să nu mai vrei vreodată să te dai jos din vârful muntelui, drumul este superb.

Rezervația Mulinologică Rudăria

Am intrat astfel în Țara Almăjului (Livadă cu meri în maghiară), depresiune intramontană situată între Masivul Semenic la nord, Munții Aninei şi Munţii Almăjului la sud. Zona este bogată folcloric și etnografic, iar punctul central de atracție este fără îndoială satul Eftimie Murgu acolo de unde începe Rezervația Mulinologică Rudăria.

Valea Rudăriei (după râul Rudăria) este locul unde s-au recondiționat și conservat, cu ajutorul Muzeului Astra din Sibiu, mai multe mori vechi de apă, unele încă funcționale. Este un adevărat muzeu în aer liber și cel mai mare complex de mori de apă din sudul Europei.

Din sat se urmează indicatoarele și se ajunge ușor pe Valea Rudăriei care se întinde pe aproximativ 2-3 km. Nu există taxă de vizitare și dacă vremea este bună poți pierde și o zi întreagă aici. Te sfătuiesc să intri în vorbă cu localnicii pentru că au ce-ți povesti.

Cheile Minișului și Cascada Bigăr

Am continuat pe drumul 57B pe Valea Minișului prin Cheile Minișului și am oprit acolo unde opresc toate mașinile cu turiști când vin în zonă, la Cascada Bigăr.

Am auzit atâtea păreri de la „nu e ca în poze, nu merită drumul” până la „e cea mai frumoasă din lume”. Cea mai cea nu este, dar nici de trecut cu vederea. Mie mi-a plăcut și n-am plecat dezamăgită. Tot pe aici trece și Paralela 45.

Cascada este chiar la stradă și majoritatea turiștilor se opresc aici, fac trei poze și pleacă fericiți acasă. Dacă decizi să treci porțile Rezervației Naturale Bigăr, să plătești taxa de cinci lei, ai ocazia să vezi Izbucul Bigăr, izvorul de apă care iese de sub stâncă și se varsă prin celebra cascadă în Miniș.

Cheile Minișului se întind pe 14 kilometri și sunt străbătute în cea mai mare parte de șoseaua care leagă localitatea Bozovici de Anina. Formate din patru sectoare cu pereți înalți de stâncă care alternează cu poieni și zone domoale, aceste chei te îmbie să mergi cu capul scos pe geam. Versanții sunt presărați cu grote și peșteri și brăzdați de râuri și izvoare.

Anina și Steierdorf

Foste colonii de austrieci stabiliți aici pentru a valorifica resursele de huilă, Anina și Steiedorf au fost un puternic centru minier care a dus la construirea drumurilor Oraviţa-Steierdorf-Anina şi Steierdorf-Anina-Bozovici precum și calea ferată Oraviţa-Anina. În 2006 mineritul în zonă a fost oprit definitiv, dar încă se mai pot vedea rămășițe din aceste colonii și zone industriale părăsite. În Steierdorf se poate vizita biserica romano-catolică și un monument dedicat minerilor care au pierit în accidente în mină.

Deși peisajul urban este cât se poate de trist, drumul care leagă Anina de Oravița este foarte frumos trecând prin păduri dese. Din Anina se poate ajunge în Oravița și cu trenul pe cea mai veche cale ferată din România. Noi am preferat să mergem cu mașina până în Oravița unde urma să căutăm cazare și să luăm de dimineață Simmeringul Bănățean.

Oravița este un orăşel cam în paragină, dar cu un farmec aparte şi oameni tare drăguţi. Nu-i tocmai destinaţie de city break, dar nici nu-ţi lasă gust amar. Din contră și ai și ce vizita: Teatrul Vechi sau Teatrul Mihai Eminescu (primul teatru din Romania, construit în1817 în stil baroc vienez,  este o copie fidelă a teatrului din Viena) și Muzeul Farmaciei Montane – Farmacia “La Vulturul Negru”.

Cea mai veche cale ferată din România: Oravița – Anina

Multe dintre atracțiile Banatului par proaspăt scoase din programul de editare foto. Este și cazul celebrului Tunel al Dragostei, o secțiune a căii ferate Oravița-Anina unde copacii de-o parte și de alta a șinelor își unesc coroana creând o boltă de verdeață. Trebuia să-l văd cu ochii mei.

Impresiile citite m-au făcut să nu-mi pun prea multe speranțe în această excursie, dar curiozitatea de a testa pe pielea mea o tură cu celebrul tren m-a făcut să-mi iau bilet și să mă trezesc pe peron întinzând gâtul după o locomotivă cu abur.

Nu este cazul, trenul are o locomotivă diesel și băncuțe de lemn de la 1914. Nu există aer condiționat, geamurile nu se deschid și înafară de două foi A4 prinse în ramă în unul dintre vagoane nu există alte informații on site referitoare la ceea ce ar trebui să fie una dintre principalele atracții ale Banatului. Noroc că beneficiază de un site bine pus la punct cu informații berechet.

Ceea ce compensează pentru lipsa de condiții este traseul. Pe jumătate. Spun pe jumătate pentru că odată ce ți-ai luat bilet ești nevoit să mergi dus-întors Oravița-Anina pe aceeași linie. Practic faci drumul de două ore de două ori în aceeași zi pentru că din Anina nu există alt mijloc de transport până în Oravița.

Trenul pleacă din Oravița la 11.15, ajunge în Anina la 13.05 unde stă până la 14.40 oferindu-ți timp berechet de plimbat sau pregătit sufletește de întoarcere. Ajungi înapoi la 16.31 sleit de puteri și chef astfel că pune deoparte o zi întreagă pentru această experiență. Biletul costă 5 lei pe sens.

Tunelul Dragostei există, ba chiar sunt mai multe zone care pot purta această denumire și dacă ești printre norocoșii care au prins loc la coada trenului, peisajul este suficient de frumos (Vaile Garlistei si Jitinului) să uiți că în interior te faci supă de la căldură. Traseul trece prin 14 tuneluri și peste 10 viaducte dintre care Jitin este cel mai înalt din România (37 metri).

Nu pot spune că am fost dezamăgită de experiență, dar nici n-aș repeta-o. Este genul de lucru pe care trebuie să-l faci o dată și să-l simți pe pielea ta, în cazul meu saună intensă cu priveliști frumoase și mult timp de meditat. Judecând după reacția copiilor din vagon pot spune că este o activitate pe gustul lor. În timp ce copii mai mari chiuiau și băteau din palme la fiecare tunel, bebelușul meu dormea dus.

Cheile Nerei

După atâta căldură îndurată am zis că-i cazul să fugim după aer de munte și răcorică de pădure. În sfârșit am plecat spre Cheile Nerei să ne punem cortul în campingul de la Valea Beiului. 

Campingul se află la 20km de Sasca Montană (se urmează indicatoare spre Păstrăvărie și Potoc) și până la Podul Bei drumul este asfaltat. Apoi urmează un drum forestier de 5km pe bandă albastră care-ți zdruncină toți creierii și te ține numai în rugăciuni să nu vină o altă mașină din sens opus că se lasă cu manevre. Noi am reușit să ajungem cu mașina noastră cu garda foarte joasă, dar șoferul a murit de câteva ori pe drum de oftică.

Campingul este situat într-o poiană, este dotat cu toalete ecologice (moartea căprioarei după miros și curățenia din interior, dar bine că există), iar în apropiere este o păstrăvărie, magazin și restaurant. Camparea se taxează (aprox 12 lei/noapte).

Ne-am pus cortul și ne-am culcat nerăbdători pentru a doua zi. Prima zi în Cheile Nerei a fost superbă. A plouat în continuu. Și nu a era o ploaie la care-i vii de hac cu o jachetă de ploaie și o husă de rucsac. Nu! Era dintre cele serioase în care dacă-ți pui șampon pe cap atunci când pleci până la toaleta aflată la zece metri distanță te întorci spălat complet. Numai bine, ocazie să testăm echipamentul la ploaie.

Spre amiază ploaia s-a potolit sificient cât să-i facem față cu o pelerină și am plecat într-o tură scurtă la Cascada La Văioagă.

Aceasta se află pe drumul dintre camping și Podul Bei și este semnalizată cu un indicator. Este o tură foarte ușoară, pe drum forestier.

Dimineața următoare ne-a întâmpinat cu soare așa că am sărit repede în bocanci și am luat calea Lacul Ochiul Beiului și Cascada Beușnița. Traseul este mai mult decât ușor și se face într-o oră dacă nu te oprești ca mine la fiecare cascadă, cădere de apă și izvoraș.

Sunt tentată să spun că este un traseu ideal pentru copii și începători, dar este un traseu fantastic pentru oricine. Nici că nu-ți trebuie creste și adrenalină cu atâta frumusețe în jur.

A doua zi am ales alt traseu ușor, La Tunele (bandă roșie). Traseul începe de la Podul Beiului și te întâmpină cu o succesiune de 7 tunele săpate în stâncă pe cea mai frumoasă porțiune a Cheilor Nerei. Întreaga porțiune se poate străbate dus-întors cam într-o oră și nu presupune nimic dificil, dar e musai să ai o lanternă ca să vezi pe unde calci în tunele.

Orice excursie în Cheile Nerei nu este completă fără o vizită la Lacul Dracului, dar pentru noi cu cel mic în spinare , traseul s-a dovedit a fi prea lung așa că l-am lăsat pentru o dată viitoare și am ales să mergem la Cascada Susara.

Traseul către Cascada Susara pornește din capătul satului Sasca Montană și merge pe valea Susarei preț de aproximativ 40 minute pe cruce albastră. Nu este un traseu dificil ci mai degrabă o plimbărică prin pădure. În vremea Imperiului Austro-Ungar traseul se putea face cu trăsura.

După ce ne-am luat porția de Cheile Nerei ne-am strâns cortul să o pornim spre următoarea destinație de pe lista noastră: Țara Hațegului. O sugestie primită pe facebook de drum a picat fix la țanc și ne-a dat ocazia să ne mai bucurăm un pic de frumusețile Banatului Montan.

Frumusetea drumurilor

Am tăiat în sus spre Carașova prin Parcul Național Semenic – Cheile Carașului ca mai apoi să facem dreapta spre Văliug, Gărâna, Brebu Nou și să coborâm spre Slatina Timiș. Drumul este superb, de condus cu geamul jos și oprit din loc în loc. Mai că am fost tentați să scoatem cortul și să rămânem în zonă pentru încă o săptămână.

Lacul Văliug și împrejurimile pare locul ideal de a petrece o vacanță liniștită presărată cu trasee de hiking și bicicletă.

Banatul Montan include și  Clisura Dunării, zonă care cuprinde dfileul Dunării și două orașe port: Orșova și Moldova Nouă. Mai multe informații despre tot ce poți vedea în Banatul Montan poți găsi aici.

Acest articol face parte din seria Hikingmoon – o lună de miere în bocanci. Dacă vrei să știi pe unde ne-am purtat bocancii sau vrei să ne calci pe urme și să-ți plănuiești o vacanță în locurile vizitate de noi găsești aici și celelate articole:

Planul și pregătirile

Prima întâlnire cu Buila-Vânturarița: prin Șaua Ștevioara și Curmătura Builei

Podul lui Dumnezeu, Câmpul cu Lapiezuri, Lacul Zăton

Crovurile din Mehedinți și Cheile Țăsnei

Țara Hațegului: dinozauri, cetăți dacice, trasee montane, vulcani și o mulțime de alte atracții

Cu bebe pe munte: prima tură în Retezat (Poiana Pelegii – Lac Bucura)

Maramureș: drumeții, tradiții, situri UNESCO și multă savoare locală

Maria Radu

Maria Radu

Specialist Marketing și Comunicare de profesie, activez în zona de outdoor din 2011. Dragostea pentru munte și drumeții în natură a venit ca o extensie naturală la pasiunea mea pentru călătorii. În ultimul timp sunt mamă de mini aventurier cu care împart potecile și cortul. Îmi plac traseele tehnice, stânca și provocările, dar odată cu noul statut de mamă învăț să mă bucur de potecile mai domoale și liniștea pădurii.

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *