Aventura și călătoriiBocănceicălătorii cu copiimunteRetezat

Cu bebe pe munte: prima tură în Retezat (Poiana Pelegii – Lac Bucura)

În Retezat am ajuns de mai multe ori în anotimpuri diferite și de la fiecare tură am rămas cu câte o poveste demnă de relatat la un pahar de vin. Dar cea mai cea dintre ele, povestea pe care o repetăm cel mai des și care invariabil se termină de fiecare dată, cinci porții de râs mai târziu, cu un „e musai să vezi Retezatul, e un munte cum n-ai mai văzut” este cea în care patru fete abia inițiate în arta drumețiilor cu rucsacul în spate au schimbat două trenuri, un autobuz și un microbuz vai mama lui ca să-și pună cortul la Pietrele.

Cu rucsaci mult prea grei încărcați cu vreo cinci kilograme de banane, unul de ceapă, care a parfumat întreg conținutul rucsacului, și câteva conserve de fasole ne-am montat cortul cumpărat din supermarket pe singura porțiune rămasă liberă, o poieniță care avea în mijloc o piatră. Piatra buclucașă nu este niciodată omisă din relatarea evenimentelor verii lui 2011. Ne amintim și acum cu exactitate cum am simțit-o în coaste pe rând, pentru că am făcut periodic schimb de locuri astfel încât să se bucure fiecare de un somn oarecum mai decent.

Tot la loc de cinste este și ascensiunea de pe Peleaga unde una dintre noi a sărbătorit victoria asupra fricii de înălțime, alta ajunsă prima a căutat vârful în jurul lui, iar eu mi-am pus băsmăluța înflorată și am rânjit către cameră.  N-aveam nicio grijă, niciun angajament și proaspăt amețită de frumusețea locului și vișinata cărată cu greu am decretat că nu va fi an fără potecă bătută în Retezat.

Următorii cinci ani i-am petrecut bătătorind alte poteci din alți munți (învățând să nu mai car ceapă în rucsac), spunând aceeași poveste și înnebunindu-mi consortul că e musai să vadă cu ochii lui lacurile din prea povestitul Retezat. Cred că din exasperare, eu o să o numesc curiozitate indusă de talentul meu de povestitor, a decis ca lunga noastră lună de miere activă să fie musai cu o oprire la muntele mult promis. Împușca doi iepuri: era prima lui tură în Retezat și a băiețelului nostru de câteva luni, iar nevastă-sa căpăta o poveste nouă.

Traseul a fost ușor de ales pe considerentele: pe unde se ajunge repede în inima Retezatului și oarecum ușor. Câștigător a fost Lacul Bucura prin Poiana Pelegii, traseu de o zi, patru ore dus-întors, posibilitate de campare în caz de nevoie.

Partea dificilă a traseului este drumul până la el. Noi am venit dinspre Hațeg și am cotit către Clopotiva, loc celebru printre parapantiști. De aici și până la Barajul Gura Apelor este asfaltat. După baraj este un punct de control unde am plătit taxa de rezervație (2 adulți și o mașină 35 lei) și ne-am înarmat cu răbdare pentru următorii patru kilometri de drum plin de gropi. Odată trecuți cu brio (merge ok și cu o mașină joasă) următorii 14 kilometrii de forestier par floare la ureche dar se merge încet.  În total de la barieră și până în parcarea de la Poiana Pelegii am făcut două ore.

Din Poiana Pelegii până la lacul Bucura urcarea este plăcută și deloc dificilă. Sunt câteva zone cu urcuș mai susținut, dar traseul poate fi parcurs de oricine și este pretabil și pentru familii cu copii. Noi, ca de obicei, am mers cu cel mic în spate purtat în Manduca.

Acum cinci ani când am ajuns din Șaua Bucura și am văzut pentru prima dată lacul, abia dacă se întrezăreau două-trei corturi flancate de cazemate de pietre. Acum m-am trezit într-un minicartier de corturi, multe, colorate și așezate unele lângă altele de-a lungul lacului în partea stângă a cabanei Salvamont. Un pic cam aglomerat entru gustul meu, dar atmosfera generală era una faină. Mai că aș fi stat dacă aș fi avut cortul cu mine și n-aș fi fost deja după vreo cinci nopți dormite în sac în Buila și pe Cheile Nerei. Oboseala își spunea cuvântul și spatele meu cerea o saltea și un duș cu apă caldă.

De aici se poate urca pe vârful Peleaga într-o oră jumătate. două ore jumătate până pe vârful Păpușa sau se poate face un traseu în circuit de o oră pe la câteva dintre lacuri. Indicatoare sunt din belșug și marcajele sunt foarte bune.

Informații utile:

  • Traseul este unul foarte popular așa că așteaptă-te să găsești mașini parcate de-a lungul drumului pe o distanță destul de mare până în Poiana Pelegii.

  • Cazare la pensiuni și cabane găsești cel mai aproape în Rîu de Mori. Poți campa cu cortul în Poiana Pelegii și direct la Bucura. În Poiana Pelegii nu poți ajunge în locul destinat corturilor cu mașina. Din parcare mai ai de mers câteva minute cu rucsacul în spate, să treci un pod și să urci o porțiune mai înclinată. Campingul nu este unul amenajat, este un loc de pus cortul specific zonelor montane, o poiană frumoasă foc în care există o sursă de apă potabilă și o cabană Salvamont, dar doar atât. La Bucura ai în vedere că este destul de frig și bate vântul.

  • Ce iei la tine: fiind un traseu scurt, un rucsac de o zi este suficient. Nu uita de bidon de apă, ceva de mâncare, frontală în caz de nevoie, pelerină de ploaie  și haine groase pentru la lac. Bineînțeles, nu pleca fără bocanci sau ghete de trail.

  • Bagaj pentru copil/bebeluș: sistemul de purtare, hăinuțe mai groase și ceva de pus pe cap. Dacă cel mic este purtat în sistem ar fi bine să iei o bluză de schimb în caz că transpiră pe drum (copilul și/sau părintele purtător). Ca exemplu, cel mic a fost îmbrăcat în body cu mânecă lungă, un hanorac de fleece, jambiere și șosete de lână. Pe cap i-am pus un fes tot din lână.

La final de tură întrebarea pe care așteptasem să o pun de atâta timp, „și, ți-a plăcut Retezatul?”, a rămas nerostită. Cei doi bărbați din viața mea își exprimau fiecare încântarea în felul lui, cel mare tot un zâmbet, iar cel mic dormind cu limba pe umăr în scăunelul de mașină. Eu am încă o poveste cu Retezat, una fără peripeții și aventură, care nu merge cu hăhăiala de la berile împărțite cu prietenii, dar cu care simt că mă pot înveli ca într-o păturică pufoasă în zilele reci: retrași de aglomerația turiștilor ne alintăm și ne jucăm de-a avionul rezemați de pietrele cu licheni galben-verde și tot Retezatu-i al nostru.

anigif-2

Acest articol face parte din seria Hikingmoon – o lună de miere în bocanci. Dacă vrei să știi pe unde ne-am purtat bocancii sau vrei să ne calci pe urme și să-ți plănuiești o vacanță în locurile vizitate de noi găsești aici și celelate articole:

Planul și pregătirile

Prima întâlnire cu Buila-Vânturarița: prin Șaua Ștevioara și Curmătura Builei

Podul lui Dumnezeu, Câmpul cu Lapiezuri, Lacul Zăton

Crovurile din Mehedinți și Cheile Țăsnei

Prin Banatul Montan: Simmeringul Bănățean, Cheile Nerei și tot ce are zona mai frumos

Țara Hațegului: dinozauri, cetăți dacice, trasee montane, vulcani și o mulțime de alte atracții

Maramureș: drumeții, tradiții, situri UNESCO și multă savoare locală

Cu bebe pe munte: prima tură în Retezat (Poiana Pelegii – Lac Bucura) was last modified: mai 11th, 2017 by Maria Radu
Maria Radu

Maria Radu

Îndrăgostită iremediabil de munţi şi bătut potecile, am strâns o mie de poveşti şi sfaturi despre viaţa în bocanci. Scriu despre călătorii în ţară sau pe meleaguri străine cu rucsacul în spate, turism de aventură, ture lungi cu bicicleta şi o sumedenie de alte activităţi care s-au terminat cu vânătăi, zâmbet cât toată faţa şi amintiri pentru o viaţă

2 Comments

  1. Mimi
    07/03/2017 at 9:00 am — Răspunde

    foarte frumos articolul.
    Totusi la categorie ar trebui schimbat „calatorii cu bebelusi”, nu cu copii. Ca una e sa tii bebelul in brate si sa calatoresti o zi intreaga fara probleme, si alta e cand calatoresti cu copil pe care nu mai poti sa-l cari in brate (pe spate), care nu poate merge chiar o zi intreaga si trebuie gasite variante mai scurte potrivite pentru mersul lui.

    • Maria Radu
      07/03/2017 at 10:55 pm — Răspunde

      Mulțumesc. Ai dreptate. Deși mersul pe munte cu bebelușul are și el provocările lui, experimentez și eu acum pe propria piele cum este cu un copil mai mare care merge dar puțin și greu și devine din ce în ce mai dificil de cărat.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *