Aventură și călătoriiGermaniatrasee munte

Karwendel, raiul aventurierilor (2) – Pleisenspitze (2569m) și o panoramă de vis

Stăteam pe băncuța îngustă cu genunchii la gură și sufletul plin de emoție. Panorama era splendidă și nu-mi venea să cred cât de accesibilă era și cu ce demoni mă luptasem în acea dimineață să-mi fac curaj să mă aventurez până acolo. Era o zi perfect senină de iulie și tot orizontul de la nivelul nasului meu alinia creste semețe de stâncă lucioasă. Le-am admirat pe îndelete, m-am străduit să identific vârfurile din hărțile minții și mi-am ales unul preferat.

Cu greu m-am decis să-mi adun catrafusele și să pornesc spre tunelul de un kilometru care taie muntele transversal. Încă năucă am coborât pe partea cealaltă a muntelui savurand din plin bucuria pe care mi-o dăduse acel munțișor albastru din depărtare: Pleisenspitze.

Te mai zgâiești mult?

Știi senzația aia când ești undeva și-ți place foarte-foarte mult? Când ai vrea să nu te mai miști din locul acela niciodată? Când pleci cu sufletul greu și-ți promiți solem că te vei întoarce iar și iar acolo, dar n-o faci aproape niciodată?

De atunci a trecut un an, timp în care am urcat  multe alte vârfuri frumoase și impunătoare. Am invățat să mă cațăr și să mă orientez mai bine. M-am împrietenit cu hărțile, cu google Earth, pofta mea de coclauri noi a crescut exponențial și  gândul mi-a rămas tot la traseul Passamani și panorama Karwendel-ului.

Așa că iată-mă din nou, în prima mea zi de vacanță obținută cu greu, pe aceași băncuță ca anul trecut cu aceeași bucurie și emoție în suflet savurând priveliștea cu munțișorul albastru. Atunci  m-a izbit: halal aventurier mai sunt! Nu pot să-mi dau seama cum de am venit a doua oară doar să mă uit el, de pe partea cealaltă a gardului și să nu mă și duc pe Pleisenspitze.

În doi timpi și trei mișcări am luat-o la trap spre tunel și tuleo la vale. M-am oprit doar în gară să-mi cumpăr o hartă și m-am grăbit să ajung la cazare să-mi planific urcarea.

#karmasutra

Din noaptea aceea și următoarele cinci zile vremea a fost groaznică. Ploaie și furtuni în fiecare zi, 12-14 grade, în august. Între timp am citit tot ce s-a postat vreodată pe internet despre Karwendel și Pleisenspitze în special și-am buchisit biblioteca de aventură a prietenilor mei mâțâindu-mă să-mi traducă din germană.

Meteoblue ar tebui să-mi dea cota din profit cîte vizualizări i-am făcut și cât am tocit butonul de refresh. Cele două tentative de coclăureală chinuită pe vremea aia în alte zone alpine n-au făcut decât să-mi sporească frustrarea. Dar în final zeii vremii s-au îndurat de mine și de Sfântă Mărie mi-au făcut hatârul.

Ascensiunea pe Pleisenspitze mi-a depășit cu mult toate așteptările.

Unde este

Pleisenspitze este vârful cel mai vestic din lanțul Hinterautal-Vomper din Karwendelul austriac ceea ce îl face să fie accesibil într-un timp relativ scurt comparativ cu celelalte vârfuri ale lanțului și este cam singurul practicabil și iarna fără complicații. Nefiind foarte înalt (2569m) oferă o priveliște de vis către celelate vârfuri mai înalte dimprejur. Cel mai înalt dintre ele este Birkkarspitze (2749m).

Ca localizare se află sud-est de Mittenwald (Germania) deasupra văii Hinterautal, o vale imensă, sălbatică și spectaculoasă, unde se află izvorul Isar-ului și care se întinde la est de orășelul Scharnitz.

Undeva pe la jumătatea ascensiunii către vârf se afla cabana Pleisenhütte (47.394444, 11.328333), cabana privată, dar deschisă pentru public. Până aici se poate ajunge și pe bicicletă, scurtând simțitor timpul total al traseului, mai ales dacă folosești un eBike care se poate închiria din Scharnitz.

Un pic de trivia:

Frumoasa cabană a fost construită de Toni Gaugg, zis și „Plesentoni”, în 1953-1954. De reținut faptul că la vremea aceea nu exista drum forestier până la cabană și nu era voie să tai lemn din zona respectivă. Toate materialele pentru construirea cabanei au fost cumpărate și duse până la 1757m “la picior”. Același Toni a mai amenajat și un traseu de creastă de la cabana sa până la cabana Karwendelhaus, traseu ce-I poartă numele. În prezent cabana se afla în grija fiului lui Toni, Sigfried Gaugg. Altă rubedenie de-a lor, Anton Gaugg, peșterolog a descoperit în 1951 într-o peșteră din apropiere un schelet de elan vechi de acum 7-8000 de ani foarte bine conservat și care se poate vizita la Centrul de Informare turistică din Scharnitz.

Pleisenhütte funcționează continuu de la începutul lui Iunie până la sfârșitul lui Octombrie, iar iarna doar sâmbăta și duminica. Telefon: +43 664 9158792 / Iarna: +43 664 9158792

Cum ajungi și punctul de intrare în traseu

Din Mittenwald până la parcarea (Karwendeltäler) de unde începe urcarea sunt aproximativ 8km. Cu o bicicletă îi parcurgi ușor. Sau poți lua trenul până în Scharnitz (doar 10 minute din Mittenwald).

Pentru detaliile de drum cu mașina sau trenul până în Mittenwald/Scharnitz citește Munții Karwendel: raiul aventurierilor (1) – informații utile.

De la gara din Schranitz până la parcarea cu pricina sunt 1,4 kilometri, o plimbare de 20 de minute pe Bahnhofstrasse, apoi Innsbrucker Straße și la final pe Hinterautalstraße. Parcarea pentru o zi costă 6 euro.

Coordonate GPS : 47.384084, 11.272402 (deschide în Google Maps).

Karwendeltäler (974m) – Pleisenhütte (1757m) – Pleisenspitze (2569m)

Din parcarea Karwendeltäler urmezi drumul pavat către valea Hinterautal ținând râul Isar pe partea dreaptă. După vre-un sfert de oră ajungi la un pod peste furiosul afluent Karwendelbach care se varsă în acel punct în Isar. Continui drumul pe Hinterautalstraße încă vreo 10 minute până la o bifurcație. La dreapta ai un popas drăguț și cu mâncare bună, Gasthaus Wiesenhof, dar tu vei face stânga după cum spune indicatorul galben pentru că e prea devreme să faci deja o pauză.

Urcarea continuă vreo 20 minute până ajungi la altă intersecție și ai să ții tot dreapta urmărind semnul către cabana Pleisenhutte. În câteva minute vei traversa un podeț peste Wasseriegraben și aici drumul iar se bifurcă. Poți să o iei de-a dreptul pe o potecă sinuoasă și cumva mai anevoioasă, așa cât să simți că ești la munte, sau poți continua pe drumul forestier care ocolește urcușul din fața ta dar este cam dublu ca lungime. Poteca se mai intersectează de căteva ori cu forestierul și poți alege ce variantă vrei.

Imediat sub cabană inclinația drumului crește semnificativ dar deja ai ieșit din pădure și pentru prima dată ai vedere la munții din departare. În partea de sud se văd Hohe Gleirsch, Klein și Großen Solstein, precum și Erlspitze. Spre vest se văd dealurile de la baza lanțului Mieminger și masivul Wetterstein cu Hohenmunde și Gehrenspitze. Nu te zgâi prea mult la ei și continuă urcarea, de la cabană se văd și mai frumos! Până la cabană ar trebui să fi făcut vreo 2 ½ – 3 ore în total, cu tot cu poze și gâfâit la deal.

La cabană deja îți meriți sanvish-ul din rucsac și o cola rece sau o socată acidulată. Deși prețurile sunt mici, te sfătuiesc să n-o lălăi prea mult pe terasa însorită și să te pornești mai departe cît mai repede. Traseul adevărat abia de aici începe. Ai grijă să iei apă cu tine cât pentru următoarele 5 ore.

Te dezlipești frumos de pe bancă, traversezi terasa, ignori chiloțăreala întinsă la uscat și începi să urci fix de după cabană. Poteca este solicitantă, dar nu este dificilă. După nici un sfert de oră ajungi la o bifurcație: în stănga către Pleisenspitze și la dreapta traseul de creastă “Toni Gaugg” către Karwendelhaus, traseu de opt ore pe Hinterkar și Breitgrieskar.

De data aceasta mergi cum ți-ai propus, spre Pleisenspitze, și îți promit că n-o să regreți. Poteca continuă vălurită, sus-jos, printre jnepeni obraznici până în golul aplin. Spre dreapta deja este vizibil vârful în depărtare, iar spre stânga orizontul este flancat de creasta plată. Poteca este spre dreapta (est) și continuă în nesfărșite serpentine pe creasta largă denumită Pleisen. Urcarea este anevoiasă cu ceva trepte mai abrupte și în plin soare, dar fără să fie nevoie să te cațeri pe nicăieri.

Cu cât te apropii de vârf cu atât poteca devine mai stâncoasă, iar grohotișul, din ce în ce mai mare, este instabil. Deși la urcare nu cred să fie probleme, recomand atenție la sporită la coborâre. Fix sub vârf vei mai avea o urcare abruptă unde te vei ajuta cu mânile pe stâncă.

Și gata! În 2-2 ½ ore de la cabană, ești sus la 2569m și te poți bucura în voie de panorama promisă!

Este priveliștea mea favorită din tot ce am văzut până acum. Nesfârșite lanturi de munți! Karwendelul german cu cățărarea pe Westliche Karwendelspitze și ascensiunea ratată pe Wörner. Cele trei piramiduțe în depărtare: Große Seekarspitze (2679m), Mittlere Ödkarspitze (2743m) și Birkkarspitze (2749m) și pe partea cealaltă Hoher Gleirsch (2492m) și Großer Lafatscer (2696m).

Zgâiește-te în voie, fă poze, ronțaie tot conținutul rucsacului și adapă-te ca o cămilă pentru că drumul înapoi e lung al naibii. Până aici ar fi trebuit să faci 5-6 ore, iar până jos mai ai vreo 5. Ai urcat 160m și acum trebuie să-i cobori.

Varianta cu bicla, cea extremă:

În total sunt aproximativ 20 de kilometri și eu i-am parcurs în 11 ore până la mașină cu multe pauze de poze și ronțăială. În mers susținut se pot face și în 8 ore. Deși este ușor și fără nicio dificulate tehnică, traseul este lung al naibii și necesită o condiție fizică bună.

Pleisenspitze este un munte accesibil, cu un vârf spectaculos și o panoramă de vis, un munte pe care îl recomand din tot sufletul.

Resurse

Printează harta și instrucțiunile în format pdf:

GPX
KML

Mary

Mary

Inginer IT full time şi aventurier hiperactiv sub deviza #niciunweekendacasa, sunt implicată în zona de outodoor din 2012 pe partea de implementare şi consultanța evenimente sportive, turism activ şi responsabil. Ador solo traveling! Sunt un mare fan maratoane montane sau ture lungi şi caut mereu să-mi îmbunătățesc cunoştințele de tehnică şi siguranță montană.

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *