AsiaAventura și călătoriiPoveşti în bocanci

Prima întâlnire cu Kathmandu, capitala Nepalului

Deschid ochii şi mă întreb pentru o clipă unde sunt. Îmi amintesc că sunt în avion şi verific repede ceasul. E dimineaţă şi ne apropiem de destinaţie. Mă uit repede pe geam şi atunci îi văd. Sunt munţii. Munţii mei iubiţi, de data asta cei mai înalţi din lume: Himalaya. În curând vom ateriza în Nepal.

Acesta a fost primul contact cu ţara la care visam de atâta timp. Aterizăm şi ţip de bucurie. Suntem aici în sfârşit. Imediat ce coborâm din avion zăresc statuia lui Budha, aflată acolo parcă pentru a ne aminti cât de departe de casă suntem.

Urmează o serie de lucruri administrative: viză, recuperare bagaj, transport hotel şi cazare, iar apoi în sfârşit suntem gata să facem cunoştinţă cu oraşul. Cu aparatul în mână, păşim pe străzile Thamelului, cartierul turistic al oraşului. Simţurile ne sunt ascuţite la maxim în timp ce suntem invadaţi de nou. Încercăm să absorbim totul: mirosul, zgomotul, oamenii, clădirile.

Fără să vrem ne aflăm pe partea dreapta a străzii, deci pe contrasens aici. Schimbăm partea şi trebuie să facem un efort controlat pentru a nu reveni înapoi. În jurul nostru se claxonează în permanenţă. Cum noi asociem claxonul cu un pericol iminent, suntem în alertă fără să vrem, asta şi pentru că pe străzile înguste ale oraşului nu există trotuare. Aici pe margine circulă oamenii, apoi bicicletele, scuterele şi în final maşinile. Toate împreună, fiecare încercând să îşi facă loc cum pot.

kathmandu2

Fiind un cartier turistic, pe marginea drumurilor se găsesc nenumărate buticuri. Fiecare vinde câte ceva: articole bazate pe caşmir, cum ar fi eşarfe sau pulovere, ceaiuri, suveniruri, genţi etc. Şi fiecare speră că vom cumpăra ceva de la ei, aşa că unii ne abordează încercând să ne convingă. Bineînţeles că nici un preţ nu este afişat. Aici fiecare tranzacţie trebuie să fie precedată de o negociere. Asta dacă nu vrei să plăteşti şi de 10 ori valoarea unui produs, pentru că fiind turist înseamnă că ai şi bani.

kathmandu5

Ajungem în Piaţa Durbar, piaţa din faţa fostului Palat Regal, aflată în patrimoniul UNESCO. Astăzi este extrem de afectată de cutremurul din aprilie 2015. Putem vedea într-o poză cum templele aveau înainte încă o parte superioară, un fel de turnuri, care astăzi nu mai există. Undeva în mijlocul ei se află o zonă în care sunt adunate rămăşiţele clădirilor. În încercarea de a ne convinge să îi cumpărăm serviciile, un ghid ne povesteşte cum a fost în ziua cutremurului. Atunci oamenii s-au adunat în mijlocul pieţei împreună cu familiile lor şi au stat aici câteva zile de frica unei replici. Apoi s-au întors la casele lor şi au încercat să îşi revină în urma dezastrului. Ne întoarcem la hotel, copleşiţi de baia culturală pe care tocmai am făcut-o.

În următoarea zi ne alegem o destinaţie mai îndepărtată a capitalei: Templul Maimuţelor (Swayambhunath Temple). Şi cum ne place aventura, decidem să o luăm la picior pentru a gusta din nou oraşul. Aflat într-o zonă mai retrasă, vedem o nouă latură a lui. Aici străzile sunt late şi există trotuare, iar oamenii sunt mai puţini şi îşi văd de vieţile lor. Templul este construit în punctul cel mai înalt din zonă şi de după zidurile lui putem admira întregul oraş. Nu lipsesc elementele tipic budiste: steagurile şi roţile de rugăciune (roţi inscripţionate cu mantre şi a căror rotire este considerată a fi echivalentă cu rostirea unei rugăciuni).

Dacă la urcare am putut zări câteva maimuţe ieşind din tufişurile de lângă, la coborâre avem parte de un adevărat spectacol. O familie întreagă îşi face aparatia şi rând pe rând încearcă să urce într-un copac din apropiere. Suntem fascinaţi de neîndemânarea puilor, care fac un efort să se caţere (ba chiar unul reuşeşte să dea cu burta de pământ într-un mare stil).  Adulţii în schimb, urcă fără nici o problemă. În timp ce studiem detaliat aspectul şi comportamentul lor, observ lângă noi o femeie nepaleză care ne studiază. Cred că pentru ea noi suntem maimuţele. În final facem cale întoarsă către hotel.

Grădina visurilor (Garden of Dreams) a devenit locul meu preferat din Kathmandu imediat ce am pătruns în interiorul ei. În mijlocul agitaţiei şi a gălăgiei oraşului, grădina este o oază de relaxare. Ajunşi aici înainte de lăsarea serii, lumina apusului accentuează şi mai mult frumuseţea ei.

La finalul unei săptămâni petrecute în capitala Nepalului, câteva lucruri se schimbă: merg pe partea stânga a trotuarului (urmează să fac asta şi acasă în primele zile după întoarcere că deh, puterea obişnuinţei) şi învăţ să ignor claxoanele. Dar cel mai important este că încep să înţeleg puţin din modul nepalezilor de a fi şi mai ales de a trăi.

Prima întâlnire cu Kathmandu, capitala Nepalului was last modified: ianuarie 7th, 2017 by Alexandra Dumitrică
Alexandra Dumitrică

Alexandra Dumitrică

Iubesc munţii în toate ipostazele lor şi cu fiecare ocazie mă îndrept către ei. Acolo mă regăsesc pe mine, mă umplu de dragoste şi de frumos.

1 Comment

  1. Maria
    10/08/2017 at 12:37 pm — Răspunde

    Mulțumesc pentru acest articol! Am văzut Kathmandu înainte de cutremur…

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *