Aventura și călătoriiFăgăraşmunte

Vârful Lespezi – cum e într-o tură serioasă de iarnă

Înainte de Sărbători, printre cârnați și sarmale, mi-am făcut un mini plan de ture pentru începutul de an. Voiam să-mi extend cunoștințele montane, să experimentez trasee mai dificile și să simt pe pielea mea ce înseamnă turele serioase de iarnă. Prima pe listă a fost o tură pe Lespezi cu rachete de zăpadă.

Așa cum aveam să aflu, munțomănitul iarna e diferit de cel de vară iar dacă vrei să te aventurezi pentru prima dată într-o astfel de tură și vrei să știi la ce să te aștepți, ia și citește în continuare.

Când și cu cine

Turele de iarnă sunt mai dificile din cauza temperaturilor scăzute, a vremii imprevizibile și/sau a vizibilității reduse pe ceață sau viscol.

Știu că meteoblue.com este cel mai bun prieten al tău, dar iarna vremea la munte, mai ales la altitudini mai mari, este foarte schimbătoare. Te sfătuiesc să consulți buletinele meteo, să fii atent la codurile de viscol și/sau temperaturi foarte mici și mai ales să suni să te consulți cu Salvamontul despre starea traseului la vremea când vrei să-l faci. Nu suna cu două săptămâni înainte, dar nici de pe traseu să întrebi dacă e viscol mai încolo pe creastă. Întreabă cu o zi-două înainte, e suficient.

Efortul resimțit într-o tură de iarnă, chiar și pe un traseu ușor, este mult mai mare. Caută exact timpii de traseu în condiții de iarnă și mai adaugă la ei cel puțin jumătate de oră ca să ai o estimare realistă a timpului total.

Deși sună bine ca poveste la vin fiert după ce te-ai întors acasă, crede-mă pe cuvânt, degerăturile live nu sunt distractive.

În condiții de iarnă nu merge a tunat, v-a adunat și ați plecat pe munte. Cel puțin unul dintre voi trebuie să aibă experiență montană în condiții de iarnă, să știe să folosească echipamentul de tură (colțari, piolet, corzi, etc.) și să poata analiza realist starea traseului (a se citi condiții de avalanșă).

Dacă nici unul dintre voi nu are experiență de iarnă suficientă, poți comisiona un ghid montan să vină cu voi sau mergeți în ture pre-definite cu ghid specializat și/sau salvamont. Prețurile nu sunt mici pentru așa ceva, dar merită fiecare bănuț. Totuși, atenție mare când alegi ghizii și turele, uită-te la review-uri și caută păreri de la foști participanții.

Echipamentul

Iarna nu înseamnă neapărat mai gros, ci mai multe straturi.

In mare, ce iei cu tine și pe tine ar trebui să se regăsească pe această listă:

  • bocanci de iarnă sau de trei sezoane impermeabili
  • mănuși de iarnă impermeabile, de preferabil cu membrană. Ți-ar fi foarte utile și niște mănuși subțiri de pus  pe sub mănușile cu membrană și/sau supra-mănuși.
  • șosete groase (de preferință de lână sau cu goretex) și de schimb
  • 2 tricouri tehnice sau de merinos
  • un polar subțire și unul gros rezistent la vânt
  • cagulă  sau buff pe jumătate cu polar de ținut pe față
  • căciulă cu polar și fără moț ca să-ți poți pune ușor gluga peste
  • ochelari de soare și/sau de schi
  • geacă de puf sau alternativa sintetică
  • hardshell cu membrană impermeabilă
  • pantaloni impermeabili (și supra-pantaloni) + colanți termici
  • parazăpezi
  • bețe de trekking
  • colțari + piolet
  • frontală, termos cu ceai cald (care în tură va avea gust a Nirvana), ceva consistent și ușor de mâncare, plasturi și fașă elastic
  • ham în caz că se merge în coardă sau dacă îndică ghidul
  • un rucsac mediu (nu mai mare de 30L)

Citește și Cum să fii o ceapă fericită – totul despre layering
                 Windproof, wind resistant, windstopper – în care nu te bate vântul?

Dacă tura este mai lungă de o zi se schimbă datele problemei: vei avea nevoie de încă un schimb de haine de corp, un sac de dormit pentru temperaturi cu minus, mâncare consistentă, apă multă și de un rucsac mult mai mare.

Tura în sine – Lespezi pe rachete de zăpadă

 Complex Turistic Piscul Negru – Piciorul Lespezilor – Vf. Lespezi (2517m) – Complex Turistic Piscul Negru

        Durată: 8-9ore; 10km; 1350m diferență de nivel

Eu am urcat și coborât pe aceeași parte, cu poteca gata tăiată prin zăpadă. Urcarea e susținută încă de la început, așa că la prima pauză am dat jos polarul și am rămas doar în maieu tehnic, o bluză termică și hardshell-ul descheiat în fată, buzunarele laterale și cele de la subraț. Chiar și așa tot îmi era cald deși afară erau undeva la -7/-10°C și nu era soare.

Mâncarea, pufoaica, polarul cel gros, termosul cu ceai, bidonul de apă, câteva catrafuse neidentificate plus rucsacul în sine (1,8kg gol) s-au adăugat simțitor la efort. Există probabilitatea să mă fi încins și de la super limbuțeala cu o prietenă veche pe care n-o văzusem de vreo trei ani și care s-a nimerit să vină și ea la tură.

Citește și despre Peșterile din Piscul Negru.

Traseul urcă prin pădure pe o potecă care se intersecteaza de câteva ori cu un drum de TAF, trece pe lângă la o stână părăsită așezată pe o culme și continuă pe sub ea pe versantul vestic și apoi în diagonală spre culme pe punct roșu. De aici urcușul până pe Lespezi devine ceva mai domol odată intrat în golul alpin, iar dacă ai noroc să nu fie ceață sau plafon de nori, panorama este superbă. Eu am avut vizibilitate intermitentă, semn că trebuie să revin.

Am avut noroc să nu bată vântul decât foarte puțin, prilej doar să-mi închid buzunarele și să mă blindez până-n dinți cu gulerul înalt al gecii.

În dreapta (est) peste Valea Capra, se conturează Culmea Lipitoarea, cu vârful Lipitoarea (2153m) și Vârful Piscul Negru (2248m):

Traseul continuă în urcare și începe să fie presărat cu lespezi din ce în ce mai mari, dar care nu au fost o problemă cu stratul consistent de zăpadă așezat peste și minunatele rachete de zăpadă.

Citește și Aventură de iarnă: lipa-lipa pe rachete de zăpadă

Pe traseu este o singură porțiune mai expusă care ocoleste o bucată de stâncă spre versantul de vest al Căldării Paltinului, dar care pe timp iarnă necesită coardă. Înainte de această porțiune ne-am scos rachetele de zăpadă, le-am lăsat adunate într-un loc ferit și ne-am echipat toți cu colțari și ajutați de piolet am coborât bucata mică fără problem e și apoi pe lângă coardă am traversat partea expusă.

De aici urmează ultima redută către vârf și dacă ai noroc te întreci cu caprele negre. Eu, prima dată pe colțari, eram atentă la fiecare pas și la frânturile de persaj printe norii care se risipeau în zare.

Sus a fost soare preț de câteva poze dar am avut vizibilitate foarte redusă. Geaca de puf și-a îndeplinit rolul sfânt și m-a lasat să ronțăi rapid un sanvish la soare.

La coborăre mă așteptam să se meargă mult mai repede, dar brusc s-a lăsat o ceață foarte deasă de abia vedeam la câțiva metri și am avut puțin emoții pe bucata cu coarda. Până am dat jos colțarii și am pus iar rachetele, ca să-mi dau seama că nu-mi sunt comfortabile la coborâre și să le scot, am înghețat bocnă.

Nici gore-tex + primaloft + mama lui Avram Iancu nu-ți mai încălzesc degetele după ce ai tras de chingile colțarilor 20 de minute.  Până spre stâna de jos ne-a urmărit toată coborârea un viscol tare obraznic, dar eu nu simțeam nimic, complet blindată de hardshell-ul nou de care m-am declarat foarte mulțumită.

Concluzii și așteptări

Toată tura m-am simțit excelent. Am avut energie și chef și voie bună iar genunchii n-au zis nimic la coborârea cu 1300+m diferență de nivel pe un frigălău de crăpau peitrele. Am să zic pentru a mia oară, echipamentul bun face o diferență majoră, și cu această ocazie mi l-am validat pe al meu pentru iarnă.

La ce nu m-am așteptat deloc a fost epuizarea mare de a doua zi și febra musculară majoră. Deși am o condiție fizică lucrată constant, starea era fix ca după un maraton: mă dureau toate ciolănuțele și eram secătuită de puteri.

Trăgând linie, turele serioase de iarnă sunt la alt nivel. Presupun echipament ales cu grijă, o condiție fizică bună și un efort consistent. Partea faină e că se pot face cu voie bună, că tehnica se învață la fața locului dacă ai de la cine și că bucuria unor astfel de ture nu o egalează nimic.

Încearcă și tu și să-mi trimiți poze cu țurțuri la nas!

Vârful Lespezi – cum e într-o tură serioasă de iarnă was last modified: ianuarie 31st, 2017 by Mary
Mary

Mary

Daca n-ar exista legile fizicii şi cele ale lui Murphy, probabil aş fi de neoprit. Eu chiar NU pot sta locului. Sunt mai mult pe drumuri decat acasă, prin munti şi pe coclauri neumblate. Particip la compeţiile de trail running şi MTB. Daca nu s-ar suprapune, probabil m-as duce la toate. Sunt timida, mi-e frică de multe aventuri şi nu prea fac diferenţa între curaj şi curiozitate.
Poţi să-mi spui "Veveriţa". Daca nu ştii de ce, ai să afli!

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *