inspiraţional

Cum îți afectează mersul pe munte viața

Îți povesteam într-un alt articol că unul dintre lucrurile pe care le-am învățat odată ce am început să merg pe munte este că îți schimbă viața profund și iremediabil. Nu poți spune cu exactitate momentul în care te-ai trezit alt om, dar privind în urmă îți dai seama că odată cu înălțimea crestelor și tăria aerului de munte te-ai lepădat de multe obiceiuri și lucruri și ai adoptat unele noi.

Dacă e de bine sau de rău numai tu poți măsura în lărgimea zâmbetului, a obrajilor arși de soare, în intensitatea bucuriei de a descoperi un traseu nou sau felul în care îți tresare inima și vocea începe să-ți tremure de emoție când vorbești despre pasiunea ta.

1. Mersul pe munte îți afectează viața socială. Brusc ieșirile în club vineri sau sâmbătă seara sunt refuzate cu un nu categoric. Mergi la nani devreme pentru că te așteaptă traseul lung și dificil dimineață. Oricum nici nu prea mai ții la alcool și odată ce ai simțit aer răcoros și cu miros de brad e cam greu să te mai obișnuiești cu atmosfera închisă și plină de fum din baruri. Ai da oricând show-ul făcut de DJ pe un zdrăngănit de chitară în jurul unui foc.

Și prieteniile vor avea de suferit, îți vei da seama că o viață activă și mersul pe munte sunt compatibile cu relațiile stabile. Acum îți dai seama că legăturile se bazează pe susținere și înțelegere, compromis și avut grijă unul de celălalt, nu iau naștere doar în spatele unei halbe reci de bere sau a unei țigări în pauza de prânz.

munteDSCF8391-001

2. Mersul pe munte îți afectează modul în care te îmbraci și te raportezi la modă. Ai uitat de mult de mall-uri și ai învățat pe de rost toate magazinele cu echipament sportiv. Nu mai pui accent pe aspect ci pe calitate și pe ce știe să facă bucata aia de material în care te îmbraci. Palton și cizmulițe iarna? Nu, mai bine bocanci, geaca impermeabilă și un polar călduros. Probabil vei fi singurul de la petrecerea de Crăciun a firmei care s-a îmbrăcat în haine cu goretex, dar, în cazul în care sare șampania, știi că ești mai câștigat.

Poate exagerez un pic, dar cu siguranță, lecția pe care ai învățat-o este că nu îți vei pune niciodată sănătatea sau confortul pe locul doi pentru aspect. Și ai aflat deja că există o cale de mijloc să te bucuri de confortul hăinuțelor tehnice și în oraș.

Colecția primăvară-iarnă direct de pe podium

Colecția primăvară-iarnă direct de pe podium

3. Mersul pe munte îți strică definitiv ordinea din casă. Odată ce ai descoperit libertatea naturii și entuziasmul plecării comparabil cu cel al cățeilor care stau la ușă și te imploră cu privirea „Plimbare!”, casa ta nu va mai fi niciodată la fel. Te vei împiedica de rucsaci nedespachetați, coșul de rufe va fi mereu plin, cada îți va fi cu noroi de la bocancii pe care îi cureți a n oară, dulapurile vor fi brusc neîncăpătoare de când ai început să îndeși în ele cortul, sacul de dormit, bețe telescopice, colțari, echipamentul de cățărat și chiar și bucăți din bicicletă. Dar ești ok cu asta pentru că știi că acasă e doar locul ăla unde stai de luni până vineri să faci planuri de plecare.

4. Mersul pe munte îți afectează relația cu tehnologia. Realizezi că ți-ai cumpărat o multitudine de device-uri scumpe degeaba. Smartphone-ul seria X abia prinde semnal GPS, darămite conexiune la înternet pe coclaurii în care te-ai aventurat.  Oricum l-ai pus pe silent sau ai uitat de el prin vreun buzunar. Camera DSLR cu o multitudine de filtre și lentile are nevoie de un rucsac special și mai că ți se rupe sufletul că ai putea s-o scapi în hău. Va trebui să te multumești cu liniștea pădurii și priveliștele de vis. Pe xbox, wii, console și alte nebunii s-a pus de mult praful.

5. Mersul pe munte iți strică noțiunea de confort. Hotel de 4 stele? Un izopren mai moale e o binecuvantare, la fel și un cort de bună calitate. Ai cam uitat cum e să te bucuri de un pat moale și duș fierbinte. Ești mai puțin pretențios și te bucuri de ceea ce ai. Mai că te poți dezice de un SPA, dar când ai ocazia să ajungi într-unul poți să juri că așa arată raiul.

Glavoi91

6. Mersul pe munte îți schimbă percepția asupra realității. Nu mai ai timp și chef de televizor, știri, mondenități și show-uri politice. Preferi să privești pe geam sau să savurezi o carte bună, o discuție cu un călător sau pur și simplu să meditezi. Pierzi contactul cu cu ceea ce e în trend, dar îl câștigi pe cel cu propria persoană.

7. Mersul pe munte îți afectează grav finanțele. Viziunea ta asupra banilor se schimbă total. Nu mai cumperi lucruri ci experiențe. Știi că muntele e pentru toți, nu costă nimic și mai că te împaci cu ideea că ești sărac. Apoi faci calculul la echipament și-ți dai seama că ai cheltuit o mică avere pe care nici nu știai că o ai. Totul se calculează în perechi de bocanci, bilete de tren și tricouri tehnice. Devii inventiv, înveți cum să călătorești mai mult și mai ieftin, afli de unde îți poți cumpăra echipament de munte prietenos cu bugetul, îți reevaluezi prioritățile și-ți dai seama de cât de puține ai nevoie ca să fii fericit.

8. Mersul pe munte afectează modul în care arăți și te îngrijești. Adio manichiură și sandale. Unghiile de la mâni sunt prin vreo priză pe stâncă, iar cele de la picioare în perechea aia de bocanci care te bătea în față. Dar nu e bai, există soluții pentru unghiile înnegrite sau care te părăsesc. Trusa de farduri și cremuri începe să ți se golească, la fel și raftul din baie cu fixativ și alte minuni de aranjat părul. Oricum nu le poți căra cu tine în rucsac și-ți mai și mănâncă atâta timp. Începi să-ți descoperi pistruii și alunițele, să-ți observi mușchii și încheieturile. Nu-ți mai pasă cum arată corpul tău ci ceea ce poate să facă.

munte-004

Te sufoci între patru pereți după ce ai gustat din nesfârșitul văilor, lovești tastatura aproape cu ură să termini mai repede raportul și să-ți arunci rucsacul în primul tren. Refuzi orice invitație la conflict sau dramă de când ai văzut cât de mic ești acolo în mijlocul naturii și cât de puțin importante sunt majoritatea zbaterilor de zi cu zi. Muntele te-a schimbat definitiv și este cel mai bun lucru care a putut să ți se întâmple.

Cum îți afectează mersul pe munte viața was last modified: februarie 24th, 2015 by Maria Radu
Maria Radu

Maria Radu

Specialist Marketing și Comunicare de profesie, activez în zona de outdoor din 2011. Dragostea pentru munte și drumeții în natură a venit ca o extensie naturală la pasiunea mea pentru călătorii. În ultimul timp sunt mamă de mini aventurier cu care împart potecile și cortul. Îmi plac traseele tehnice, stânca și provocările, dar odată cu noul statut de mamă învăț să mă bucur de potecile mai domoale și liniștea pădurii.

56 Comments

  1. Tepes Lucian
    10/11/2014 at 1:21 pm — Răspunde

    Foarte foarte fain articolul.
    Mai divelor exprimati frumos sentimentul de libertate pe care il traiesti in natura si influenta BENEFICA a naturii asupra omului.

    La cat mai multe poteci strabatute ( cu soare, vant ploaie, ninsoare…ca toate sunt faine si au farmecul lor ).

    • Maria Radu
      10/11/2014 at 1:48 pm — Răspunde

      Mulţumim frumos. Scriem din suflet şi de drag.
      Şi tu să ai parte numai de cărări cu soare!

  2. Remus
    10/11/2014 at 2:57 pm — Răspunde

    Unde e facuta poza de la punctul 1. ? 🙂

  3. Mitch
    10/11/2014 at 3:56 pm — Răspunde

    Da, fain articol…dar oare nu e la fel cu orice alt hobby outdoor?

    • Maria Radu
      10/11/2014 at 9:37 pm — Răspunde

      Fiecare hobby outdoor are frumusețea lui și punctul comun este pasiunea.

  4. Laur
    10/11/2014 at 5:46 pm — Răspunde

    Telefonul meu suna desteptarea in fiecare sambata dimineata la 4:30. De ce? Ca sa pot ajunge la timp la gara sa iau Regio-ul 3001 de 6:20 cu destinatia munte. Am card de reducere TrenPlus (amortizat in primele 2 luni), asa ca drumul ma costa 30 de lei dus-intors, cat o masa de panz la Springtime.

    Bine, asta in week-end-urile in care nu fac ture cu bicicleta. Nu ca nu as sui de multe ori bicicleta in tren si tot la aceeasi ora m-as trezi.

    • Maria Radu
      10/11/2014 at 9:38 pm — Răspunde

      Și sunt convinsă că nu regreți nicio clipă!

  5. Ilinca Urmuzache
    11/11/2014 at 10:24 am — Răspunde

    „Nu-ți mai pasă cum arată corpul tău ci ceea ce poate să facă.” Foarte frumos spus 🙂 Fain articol!

  6. 11/11/2014 at 1:44 pm — Răspunde

    Dragut,
    DAR,
    nu ma despart de DSLR si experiente compara toata lumea.
    Na

    • Maria Radu
      11/11/2014 at 2:48 pm — Răspunde

      Hahaha! De DSLR e şi păcat să te desparţi, te cred. La diferenţa între a cumpăra lucruri vs a cumpăra experienţe mă refeream că renunţi la haine, device-uri, jucării pentru călătorii şi plecări. Nu mai e aşa mult despre a avea ci despre a trăi, experimenta, vedea.

      • 04/12/2014 at 5:22 pm — Răspunde

        Intaleg ce spui. Mi se pare interesant ca si cei care vind astfel de produse (lucruri) vorbesc tot timpul despre faptul ca ele ofera „o noua experienta”. E, si tu aici vorbesti de experiente, putin din alt punct de vedere. Experientele astea au inebunit lumea. Noul drog: experientele

  7. FlorinG
    11/11/2014 at 2:57 pm — Răspunde

    Frumos ai surprins toate aceste lucruri. Felicitari pentru articol si mai cu seama pentru viata pe care ai ales sa o duci

  8. Farcas
    11/11/2014 at 3:58 pm — Răspunde

    Multumesc!Si eu ma regasesc in fiecare cuvintel !

  9. 11/11/2014 at 4:44 pm — Răspunde

    Minunata fata, poveste si pasiune ! Felicitari si Drum Bun !

  10. Dragos
    15/11/2014 at 12:50 pm — Răspunde

    Daca ai inceput sa mergi pe munte la 22 de ani, presupun ca esti inca la inceput 🙂
    Sunt cateva puncte pe care nu le pot recunoaste:
    3. daca tot ce iti trebuie incape intr-un rucsac, cat de mic trebuie sa fie dulapul in care sa nu incapa tot?
    cati ai de te impiedici de ei prin casa?
    putina organizare nu strica niciodata…
    4. semnalul gps „se rataceste” doar in locurile in care te poti rataci cu greu (vai, canioane, pesteri), iar DSLR-ul cu obiective, filtre, acumulatori (fara rucsac special) mi se pare ca e folositor doar pe munte. L-am scapat intr-un „hau” mic, dar a supravietuit, asa ca nu m-a durut sufletul decat pentru 15 min cat mi-a luat sa-l recuperez.
    5. dupa muult mers si dormit in cort, apreciez confortul unui dus fierbinte, chiar daca cele 5 stele si-au cam pierdut sensul in fata miilor de stele.
    7. un weekend pe munte e mai ieftin decat unul la mare…si uneori, chiar si decat unul in oras 😀
    Ture faine!

  11. 04/12/2014 at 3:16 pm — Răspunde

    E prima oara cand zabovit pe aici. Am dat de acest blog dupa ce am vazut cateva pareri pozitive din partea Simonei. Sincer, orice cuvant e scris de ea aici(http://lipa-lipa.ro/topul-celor-sexy-bloggerite-travel-romania/) e adevarat, mai rar dau de exploratori priceputi si plini de pasiuni.

  12. 07/01/2015 at 4:53 pm — Răspunde

    Salut,
    Am citit ce ai scris si ma bucura sa vad ca mai este cineva ca mine, am ales sa fac munte din dragoste pentru al meu sot si am sfarsit sa ma indragostesc iremediabil si recuperabil de munte. E o bucurie imensa sa stiu ca mai sunt persoane care au experimentat situatia rucsacilor nedespachetati, a sacilor de dormit … atunci cand pasiunea pentru munte nu o ai de cand esti mic si o gasesti pe parcurs poate fi dificila adaptarea.
    Ma bucur sa te cunosc … Diva in bocanci !

    • Maria Radu
      07/01/2015 at 9:36 pm — Răspunde

      Mă bucur să aud povestea ta! Bun venit în comunitatea divelor în bocanci.

  13. Gigi Cresta
    08/01/2015 at 8:19 pm — Răspunde

    Doamne, cat de mult ma recunosc in ceea ce ai scris. Multumesc !

  14. 09/01/2015 at 6:06 pm — Răspunde

    Frumos! Si adevarat! 🙂

  15. 26/02/2015 at 4:36 pm — Răspunde

    Sunt topită după lucrurile scris din suflet, cu suflet şi pentru suflet!
    Frumos, intresant şi… cauzator de nostalgii, pentru mine.
    Îmi amintesc momentul când am păşit prima oară pe munte – aveam mai puţin de 10 ani, cred… Nici vorbă de tehnologie, de echipament, bocanci. Eram în tabără şi ne bucuram (sau chinuiam) cu trasee prin Bucegi. Am avut un îndrumător (de fapt, era o ea) extra-pasionată de munte şi învîţasem pe dinafară Babele şi Sfinxul, Cabana Diham, Gârbova, 3 brazi, Poiana Secuilor – ultimele trei nu-s în Bucegi, dar p-acolo 🙂
    Nu am mai fost constant în drumeţii de când s-a încheiat perioada taberelor (pe la 15 ani), apoi m-am avântat sporadic prin munţi, nu constant.
    De câţiva ani, microbul înălţimilor nu-mi dă pace, aşa că încerc să mă urc cât mai sus… Da, libertatea muntelui e mai preţioasă decât orice…!
    Ioana

    • Maria Radu
      26/02/2015 at 5:44 pm — Răspunde

      Vai, Ioana, ce frumos ne-ai scris. Mă bucur mult că ţi-a plăcut articolul şi te înţeleg perfect cu microbul înălţimilor.

  16. Drumetu
    26/02/2015 at 7:40 pm — Răspunde

    Exceptional ! Am murit de ras, dar cat de bine e descris muntomanul. Eu am inceput de mic pentru ca locuiesc la munte dar si asa ma regasesc in text. Carari insorite !

  17. 26/02/2015 at 9:43 pm — Răspunde

    Da, da..bine spus. Prima data cand am mers pe munte in Retezat ni s-a spus: cu muntele e asa: ori iti place si o sa mai tot vii, ori nu-ti place si asta e ultima tura :))
    Cam asa e, nu?
    Saptamana trecuta am fost la ski in Serbia, si e frumos sa te duca telescaunul pana la 2100 m si apoi sa cobori pe partii amenajate sau pe langa. Dar eu m-am plictisit. Si ma gandeam ce fain ar fi fost sa ma plimb pe jos pe acolo ha ha. N-am spus asta nimanui, binenteles.

    • Maria Radu
      26/02/2015 at 10:19 pm — Răspunde

      Muntele e frumos oricum și oriunde. Nu e musai să-ți dai duhul pe trasee grele. Asta e atât de minunat la el că fiecare se poate bucura de el cât și cum poate și mai ales cum îi place. Sper că a fost o vacanță pe cinste în Serbia!

  18. Radu Cruceana
    26/02/2015 at 9:49 pm — Răspunde

    Eu traiesc exact tot ceea ce foarte fain povestesti tu …
    ori de cate ori fac o tura de cateva zile cu caiacul chit ca e pe Dunare sau pe mare …
    Cred ca punctul comun este bucuria intalnirii cu natura raw departe de lumea „civilizata”, bucuria profunda in care samanta divina din noi intalneste creatia neimbunatita de om si rezoneaza cu ea.
    Niciodata, nu asa da miliardele de stele de pe Sacalin pe 5 amarate al;e oricarui hotel 🙂
    O seara senina

  19. stefanescu stefan lucian
    03/07/2015 at 5:38 pm — Răspunde

    Muntele te invata sa iubesti!

  20. Straut Eugenia
    04/07/2015 at 11:44 pm — Răspunde

    Am descoperit ca mai am vointa. Am 76 de ani , am urcat pe Muntele Mic Parang, ambitia a fost pentru. ca sotul a urcat mult mai repede, (cu piciorul lui in proteza.) impreuna cu neptul nostru de 6 ani. Merita, bucuria a fost cu atat mai mare sus in varf. Am reusit!

  21. Tatiana
    14/07/2015 at 3:15 pm — Răspunde

    Am citit pe nerăsuflate articolul!superb scris!felicitari pentru pasiunea ta si talentul cu care scrii!

  22. 15/07/2015 at 9:56 am — Răspunde

    100 % adevarat, ai scris in acest articol ceea ce ni s-a intamplat si ni se intampla in prezent multora. Unora, eu cred la majoritatea,ca este o salvare, o schimbare totala pentru viata si pentru sanatatea noastra, cat si pentru psihicul nostru din ce in ce mai afectat de viata cotidiana traita in orasele sufocante!!!

  23. Neagrau Codrut
    16/07/2015 at 12:26 pm — Răspunde

    Complet….

  24. alex
    10/11/2015 at 12:28 pm — Răspunde

    Ai uitat sa zici ca mersul la munte desparte cupluri, daca nu impartasesc aceeasi pasiune.

  25. Radu
    10/11/2015 at 2:36 pm — Răspunde

    Foarte bun articolul! Si foarte adevarat! „…Nu-ți mai pasă cum arată corpul tău ci ceea ce poate să facă.” Bravo!!! Ma inclin!

  26. Nicu
    10/11/2015 at 2:59 pm — Răspunde

    Foarte fain articolul..si adevarat. Un exemplu foarte frumos despre cum ar trebui sa fii si in viata…Bravo! Felicitari!
    P.S. E prima oara cand citesc pe acest blog…dar cu siguranta am sa mai revin.

  27. Mihaela Mardare
    11/11/2015 at 9:54 pm — Răspunde

    Ce frumoos si adevarat! M’am regasit asa mult in articolul tau! Intamplator am dat peste el, dar stiu ca doar prima oara a fost intamplator 🙂 .

  28. 11/11/2015 at 11:08 pm — Răspunde

    Inatr-adevar pe munte gasesti liniste si pace. Imi place si marea, dar acolo e prea multa agitatie. Nu se prea poate medita asa cum se poate face pe munte (ma refer la meditatia ca mod de introspectie). Muntele are un farmec aparte care nu poate fi descris in cuvinte. Numai un cunoscator intelege. 🙂 Mi s-a facut asa un dor de munte!

  29. fane
    27/02/2016 at 2:35 pm — Răspunde

    Muntele i-ti spune puterea lui d-zeu ,odada ce te-ai virusat cu acest viciu,nu mai gasesti antivirus,si nici nu cred ca ai mai vrea sa gasesti, muntele este cel mai bun psiholog ,simti ca traiesti,senzatie,adrenalina,sanatate ,te simti ca in al 9-lea cer.

  30. Bogdan
    03/06/2016 at 9:18 pm — Răspunde

    Ceea ce ai descris tu mai sus trebuie sa caracterizeze orice om zdravan la cap indiferent ca e iubitor sau nu de munte. Natura nu se limiteaza doar la munte, sint o mie de moduri in care poti petrece in natura fara a merge la munte. Iar daca unii prefera Tv, shoping de dragul shopingului, tot ce este moda indiferent ca ii prinde sau nu, si au o duzina de prieteni care doar ii considera sponsorul lor… alegerile o sa ii coste destul de mult. Bun articolul tau. Apreciez.Sper sa scoata cit mai multi oameni in natura. Am uitat sa specific ca sint apicultor si prin urmare am parte de natura, iarba verde si expeditii mai mult decit prevede legea.

    • Maria Radu
      03/06/2016 at 10:14 pm — Răspunde

      Ohoo, fericitul de tine! Și da, sunt de acord cu tine, natură nu înseamnă doar munte și ar trebui să ne bucurăm de ea cât mai mult.

  31. 04/06/2016 at 10:48 pm — Răspunde

    Draga Maria , citi ani ai ? Continuat-i peregrinarile prin natura pina la adinci batrineti ! Ai dreptate muntele, natura te face alt om ! Un om modest . Am descoperit acest lucru acum 55 de ani, de atunci nu ma las, daca nu la munte, atunci prin imprejurimile orasului pe jos sau cu bicicleta, sint plante medicinale, ciuperci si altele de admirat si iubit! I-ti doresc multe iesiri in natura si sanatate !

  32. Gigi
    21/09/2016 at 10:41 am — Răspunde

    Foarte frumos articol. Oricum odata „schimbarea” inceputa realizezi ca multe din schimbari erau bine sa fie facute de anul trecut chiar. 🙂

  33. marius
    21/09/2016 at 8:46 pm — Răspunde

    Multumesc pentru articolul scris si pentru ocazia oferita, sa citim ceva asa de frumos! Superb

  34. Radu
    22/09/2016 at 12:52 pm — Răspunde

    Chiar frumos si bine scos in evidenta articolul! Mi-e dor enorm sa urc iarasi crestele muntilor si sa fiu acolo departe de lumea mondena.

    Felicitari!

  35. horia
    31/05/2017 at 12:04 am — Răspunde

    Apreciez felul cum ai descris ceea ce este maret in natura si despre amprenta ce o lasa in suflet, a felului in care bucuria obtinuta prin efort duce la trainicia satisfactiei si la sudarea unor prietenii durabile. Nu prea mai am ce scrie pentru ca au scris altii mai sus, dar ma bucur ca exista asemenea oameni, asemenea familii, ce vor transmite stafeta mai departe copiilor lor. Mai presus de pitoresc, muntele te face sa te simti atat de aproape de cer si atat de departe de tumultul vietii, atat de mic si periclitat adesea si totusi atat de onorat acolo in maretia catedralei naturii.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *