Aventură și călătoriiBucegitrasee munte

Trasee de 7500: Celebra Valea Cerbului, agonia genunchilor

Acest articol face parte din seria: Marathon 7500 – o sumă de trasee pe care este musai să le parcurgi în Bucegi

Valea Cerbului este traseul de care toată lumea m-a avertizat că este lung, plictisitor și pare să nu se mai termine. Trânteau totuși la final că este și incredibil de frumos. Am făcut acest traseu în soare prăjitor şi doar în concurs la Marathon 7500. Cum a fost? Îți povestesc acușica.

Cum ajungi

Până la cabana Omu, de unde începe Valea Cerbului, poți ajunge pe o multitudine de trasee și combinații ale acestora de intensități diferite. Cu o hartă a masivului în față îți poți alege propriul drum după pofta inimii. Eu am ajuns pe Valea Obârșiei, așa cum era traseul descris în concurs, dar dacă tu ești în căutarea celui mai ușor traseu poți alege să iei telecabina din Bușteni până la Babele, iar apoi pe drum de creastă încă vreo două ore.

Sfat: La Omu este frig întotdeauna! Chiar dacă e soare, chiar dacă e vară, chiar dacă e amiază. Aşteaptă-te să fie maxim 15 grade la prânz şi vânt puternic. Fără o geacă bună de vânt (nu foiţă!) vei suferi de frig.

Traseu

banda_galbenaCabana Omu (2505m) – Valea Cerbului – Poiana Coştilei (1360m) –Vârful Gâlma Mare (1419m) – Cabana Gura Diham (987m)

Marcaj şi timp: bandă galbenă; 4½ ore; dificil.
Distanţă: aproximativ 7km

bucegi240

Dacă ai noroc de o zi senină panorama spre Valea Cerbului este de vis. Până să n-o fac şi eu la talpă nu puteam să înţeleg de ce monţomanii o cam evită şi nu-şi doresc să o refacă prea curând. De sus se vede poteca bolovănoasă, şerpuită şi lungă tare până în vale, punctul în care intră în pădurea de brazi. Poteca coboară paralel cu valea. Cororârea e doar incredibil de lungă, dar nu este tehnică sau dificlă. Are şi porţiuni mai accidentate care necesită ceva mai multă atenţie indiferent dacă eşti în concurs sau doar la pas, dar nu este nimic de speriat. Cu un ochi fii atent la picioare, iar cu celălalt desfată-te cu priveliştea munţilor din jur, ai mari şanse să vezi capre negre. În concurs, mai puţin probabil.

Mie inclusiv partea din pădure mi-a plăcut foarte mult. La vremea aceasta (iulie) e plină de floricele colorate.

La intersecţia cu marcajul triunghi roşu (care duce la Caminul Alpin/Şaua Pichetu Roşu), ţinem traseul tot pe banda galbenă spre Vârful Gâlma Mare şi mai departe până ne intersectăm cu marcajul bandă roşie pe care îl urmăm pâna la Cabana Gura Diham.

Eu am aruncat încă de la început beţele că doar mă încurcau şi am făcut toată valea fără. Pentru cei cu genunchii şubrezi Valea Cerbului va fi o experienţă de tip love-hate, e frumoasă rău, o să-ţi placă la nebunie, dar o să fie şi crunt de chinuitoare pentru articulaţii. Cu toate că am mers inadmisibil de încet pentru un concurs şi cu un genunchi ameninţănd să intre în grevă totală, tot am ajuns la Cabana Gura Diham în fix două ore.

Indiferent de ce auzi, te sfătuiesc să nu ocoleşti Valea Cerbului din traseele tale, este un must-see al Bucegilor

 

Articol anterior:Trasee de 7500: Vârful Omu pe Valea Obârşiei

Continuare: De la Gura Diham La Prepeleac, semi-alergând pe “Panta Prostului”

Mary

Mary

Inginer IT full time şi aventurier hiperactiv sub deviza #niciunweekendacasa, sunt implicată în zona de outodoor din 2012 pe partea de implementare şi consultanța evenimente sportive, turism activ şi responsabil. Ador solo traveling! Sunt un mare fan maratoane montane sau ture lungi şi caut mereu să-mi îmbunătățesc cunoştințele de tehnică şi siguranță montană.

2 Comments

  1. alin
    22/08/2015 at 8:03 pm — Răspunde

    Da ! Revin amintiri….mai vechi si mai noi. Prima oara am facut acest traseu cu sotia mea, in anul casatoriei noastre. aveam vreo 21 ani si genunchi de otel.Am coborat doar noi doi, minunandu-ne de maretia muntilor. In 2014, ….dupa 23 ani, l-am reeditat, avand cu mine pe fiul meu cel mai mic si o familie de prieteni cu fiica lor.A fost un traseu babele-Vf Omul-coboarae prin Valea Cerbului. A durat destul de mult credeam ca nu mai ajungem. La Numaratoarea Oilor, parca asa ii zice, observasem smocuri de par prinse in scoarta brazilor…………Brrr, sa nu ne prinda noaptea pe aici, genunchii si articulatiile dureau rau de tot, ultimii 2 km, i-am facut cu spatele, ca racul, ca nu mai puteam de durere, dar tot am ramas la fel de coplesiti de trumusetea vaii. Imi place cum ai zis…..:” experienta love-hate ” ! Anul acesta incercam ceva mai usor si adecvat varstei, sotia e dupa 5 luni dupa operatia de rinichi…..Deh, muntele vrajit ne cheama !

    • Mary
      23/08/2015 at 2:18 pm — Răspunde

      Da şi pentru mine a fost solicitant tare pentru genunchi dar s-a meritat! E un traseu frumos cu vizibilitate mare. Mie mi-a plăcut mult.
      Cât despre smocurile de păr prefer să-mi imaginez că e blană de oaie sau de veveriţă :). Oricum noaptea pe munte trebuie abordată cu lumini, larmă şi multă grjă, mai ales în Bucegi.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *