Aventură și călătoriicu bicicleta

Pedalând spre Gura Portiţei pe Grindul Lupilor

Am cucerit un colţ de Deltă

Sus din şa, pe bicicletă

Era târziu şi eu mă zgâiam la o hartă cu Delta Dunării de mult, prea mult timp. Din când în când mai ridicam nasul din laptop şi priveam la bicicleta rezemată de peretele camerei. “Vrei cu roţile în nisip şi ghidonul în soare?”. Urma un weekend prelungit de patru zile, sau cum îl numim noi, călătorii cu joburi de la nouă la şase, motiv de planuri şi plecare din oraş.

Planul era deja conturat: “Cici (căci aşa o alint eu pe cucoana cu două roţi), mergem la Gura Portiţei!”. Vremea se anunţa capricioasă, alţi biciclişti ameninţau cu mistreţi, şerpi și pene nenumărate. Se spune că e doar o chestiune de noroc chior dacă găseşti sau nu ecluza închisă (precum un pod) pentru a trece peste Canalul 5 ca să ajungi să bagi degetele picioarelor în mare. Dar eu deja vedeam pelicanii, simţeam mirosul de baltă şi briza fluturându-mi părul în timp ce pedalam în sălbăticie doar eu cu el. Şi ce ar fi fost mai romantic decât apusul pe plaja mării cu feţele arse de soare şi bicicletele pline de nisip? Aşa că ne-am învârtit, ne-am gândit şi răzgândit, am tăiat jumătate de traseu din plan ca să evităm ploaia şi posibilitatea să ne prindă noaptea în mijlocul pustietăţii, ne-am cumpărat multe camere de schimb pentru biciclete, ne-am făcut bagajele şi dis de dimineaţă eram pe autostradă cu direcţia Sinoie (sau Sinoe).

După ce am lăsat maşina la un localnic în curte, cu mult entuziasm, lacurile Sinoie şi Zmeica de o  parte şi de alta, am pornit pe biciclete spre Grindul Lupilor, o fâşie de pământ îngustă între cele două lacuri şi care se termină la Marea Neagră.

grindullupilor003

După aproximativ 9 kilometri făcuţi pe un drum denivelat de maşini, dar delimitat de o parte şi de alta de heleştee şi vegetaţie bogată, am ajuns la Canalul 2, un pod care face trecerea peste apă şi intrarea în Rezervaţia Naturală Grindul Lupilor.  Un panou mare cu accesul interzis, peisajul de vis cu stuf şi vegetaţie bogată şi multitudinea de păsări anunţau trecerea într-o zonă sălbatică.

În ciuda unor urme de maşină nimic din peisaj nu părea atins de om şi nicăieri nu m-am simţit mai ruptă de oraş. Copaci înalţi plini de cuibare de cormorani, lebede, raţe, broscuţe ţestoase şi o multitudine de şerpi ne încetineau pedalatul şi ne făceau să ne oprim la poze din ce în ce mai des. Pe Grindul Lupilor, chiar dacă numele o sugerează, nu trăiesc lupi, dar este casă pentru şacali şi porci mistreţi. Noi nu ne-am întâlnit cu ei pe drum.

Pe măsură ce înaintam spre Canalul 5 emoţiile noastre creşteau. Acolo apa poate fi trecută doar dacă ecluza este închisă şi nu am găsit nicăieri un program de funcţionare al acesteia. Din fericire am avut noroc şi tot ce am putut afla de la cei câţiva oameni care pescuiau acolo e că ecluza se dechide destul de rar, iar în acel caz putem ruga pe cineva să ne treacă cu barca. Trecerea poate fi făcută doar cu picioarele sau bicicleta ceea ce înseamnă că restul drumului până la Gura Portiţei e neatins de vehicule motorizate şi singurul lucru după care te poți ghida sunt stâlpii de electricitate.

Aici pedalatul devine mai încet, pe şleauri înguste cu iarbă înaltă din care ies pofticioşi ţânţarii. Dacă nu ar fi stâlpii şi câteva dale de ciment acoperite aproape în întregime cu iarbă, ai putea spune că nimeni, niciodată nu a trecut pe aici. Am pedalat mult timp în tăcere. Nici unul nu îndrăznea să întrerupă orăcăitul broscuţelor până când pământul s-a transformat în nisip şi am zărit în depărtare marea. Ne-am fi grăbit să ajungem la ea, dar erau atât de multe cochilii de melc de adunat şi atât de mult frumos de pozat.

Am ajuns pe plajă la Gura Portiței pe la ora trei când soarele încă ardea destul de bine, iar cei câţiva oameni întinşi pe şezlonguri moţăiau. Am ignorat complet orice construcţie, oameni, umbreluţe, ne-am scos pantofii şi am încercat apa rece cu degetele. Era prima dată pe anul acesta când vedeam marea şi pentru prima oară împreună. Nu am prins apusul pentru că trebuia să ne întoarcem. Tot pe biciclete, tot pe acelaşi drum. De obicei  prefer traseele care nu presupun întoarcerea pe acelaşi drum, dar cum timpul nu ne permitea să întârziem şi orice modificare a traseului însemna încă aproximativ 50 de kilometri m-am consolat cu gândul că acum voi avea ocazia să revăd anumite lucruri care mi-au scăpat când eram preocupată să nu-mi fugă roţile în şanţ.

Am ajuns înapoi în Sinoie pe înserat puţin grăbiţi de teama ţânţarilor şi cu o poftă nebună de saramură de peşte. Localnicii care ne-au găzduit maşina în curte, ospitalieri din fire şi doritori de călători cu poveşti, au insistat să rămânem la masă. Nu aveau multe, majoritatea gospodăriilor de acolo sunt sărăcăcioase, dar ne deschideau uşile şi ne ofereau şi nouă din puţinul lor. Noi nu am putut rămâne pentru că aveam deja planuri să dormim în Murghiol, dar dacă ne vom întoarce cu siguranţă vom rămâne la poveşti din Deltă şi ce-i mai bun din peşte.

Ne-am întors a doua zi cu cochilii de melci, poze, pielea bronzată, un zâbet larg şi un şarpe de apă pescuit de pe la Murghiol care îşi găsise locul sub capota maşinii. L-am lăsat la prima prin Pădurea Babadagului, dar nu înainte să ne amuzăm copios şi să-i facem câteva poze. Cel mai probabil ne vom întoarce să terminăm tura propusă cu întoarcere pe grindul Chituc până la plaja de la Vadu şi atunci voi avea şi alte poveşti de împărtăşit.

Dacă te-am inspirat să te rupi puţin de oraş, să dai asfaltul pe nisip şi maşina pe bicicletă, ai mai jos câteva informaţii despre traseu şi câteva sfaturi. Înainte de toate te rog să înţelegi că zona este o rezervaţie naturală, că plantele şi animalele de acolo sunt mai frumoase în mediul lor şi nu trebuiesc luate acasă, că şerpii se ocolesc nu se calcă şi gunoaiele se ţin în rucsac până la primul coş de gunoi.

  • Traseul făcut este următorul:
Route 2,602,245 – powered by www.bikemap.net
  • Din Bucureşti la Sinoie ajungi pe autostrada A2 până  la Cernavoda (165 Km), apoi până la ieşirea catre A4 (53 Km) unde se continuă până la Ovidiu (13 Km.) ca apoi să urmezi E 87 spre Tulcea până la Mihai Viteazul (46 Km) şi dreapta pe DJ 226 până în Sinoe (5 Km).
  • În Sinoie lăsă maşina la un localnic în curte. Există riscul, dacă o laşi afară, să fie spartă sau zgâriată. Oamenii sunt extrem de săritori şi primitori şi te vor ajuta cu mare drag în schimbul a zece, douăzeci de lei.
  • Ia cu tine apă (Nu bea!din bălţi sau din canale), mâncare şi camere de schimb pentru bicicletă. Noi nu am făcut nicio pană dar nici nu era sezonul în care apar Colţii Babei, nişte plante create parcă pentru a găuri orice anvelopă.
  • Ai în vedere că soarele bate destul de puternic şi ţânţarii abia te aşteaptă aşa că ia cu tine haine cu mâneci lungi, ceva de pus pe cap şi o soluţie care să te protejeze de pişcături.
  • Nu lua broscuţele întâlnite pe traseu acasă. Sunt drăguţe, ştiu, dar sunt specie protejată şi nu supravieţuiesc în captivitate.
  • Spor la pedalat!
Maria Radu

Maria Radu

Specialist Marketing și Comunicare de profesie, activez în zona de outdoor din 2011. Dragostea pentru munte și drumeții în natură a venit ca o extensie naturală la pasiunea mea pentru călătorii. În ultimul timp sunt mamă de mini aventurier cu care împart potecile și cortul. Îmi plac traseele tehnice, stânca și provocările, dar odată cu noul statut de mamă învăț să mă bucur de potecile mai domoale și liniștea pădurii.

17 Comments

  1. marius
    21/08/2014 at 9:46 am — Răspunde

    foarte faina tura! am mers si eu pe acolo acu’ un an si planuiesc sa ma intorc. daca vrei si alte idei de ture prin Dobrogea, poti sa gasesti cateva pe aici 🙂 : https://www.facebook.com/notes/marius-t%C4%83rcatu/dobrogea-pe-doua-roti/693897263969514

    • Maria Radu
      21/08/2014 at 12:31 pm — Răspunde

      Forte frumos! Da, o să mai merg prin zonă. Mulţumesc pentru link.

  2. Iulian
    27/08/2014 at 1:40 pm — Răspunde

    Am facut si eu respectivul traseu, dar cu plecare/ revenire in Navodari (acolo am lasat masina). Cele 4 camere (de pe cele doua biciclete) plus cele doua rezerve, au insumat 21 de intepaturi de coltii babei. Am plecat cu salupa de la Portita, si ne-am luat camere noi din Jurilovca (interesant cum oamenii vorbeau ruseste acolo). Apoi, da-i viteza la Navodari. Enervanta rau faza cu penele, dar o amintire frumoasa per ansamblu.

  3. Ioana
    29/04/2015 at 12:35 pm — Răspunde

    Buna,
    As dori sa stiu daca in excursia voastra prin grindul lupilor ati avut nevoie de permis de trecere prin rezervatie cu bicicleta. Si daca voi ati luat, de unde?
    Merci,

    • Maria Radu
      29/04/2015 at 1:17 pm — Răspunde

      Bună, pentru biciclete nu ai nevoie de un permis special deși am găsit informații care spun că și accesul în rezervație trebuie plătit:
      Accesul cu autovehicule in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii se face în baza unui permis de acces pentru autovehicule care mentionează zonele aprobate si a carui eliberare este conditionata de plata unui tarif in valoare de 100,00 lei/autovehicul/an, respectiv 10,00 lei/autovehicul/zi.
      Permisul se obtine de la sediul Administratiei Rezervației Biosferei Delta Dunarii, de Luni – Joi: 08.00 – 16.30; Vineri: 08.00 – 14.00.

      – permisul de acces in rezervație pentru turisti este de: 5 lei /persoana/zi; 15 lei/persoana/săptămâna; 30 lei/persoana/an.

      Singurul loc unde ar fi putut fi un ghișeu este la Canalul 2 înainte de pod, dar nu era absolut nimeni acolo așa că am mers pe principiul că dacă ne întâlnim cu autoritățile îl vom plăti la ei direct.

      Dacă vrei să mergi în zonă te rog frumos să ai în vedere că este zonă protejată și să nu te abați de la potecă și să ai un impact cât mai mic. Spor la pedalat!

  4. Andrei
    10/07/2015 at 6:07 pm — Răspunde

    Am fost acum o saptamana pe grindul lupilor spre Gura Portitei (cu plecare din Sinoe)
    Ce informatii pot sa va dau:
    – drumul pana la canalul 2 este foarte bun.
    – la canalul 2 este pod dar si o pancarda cu accesul interzis. Totusi nimeni nu m-a impiedicat sa trec.
    – drumul intre canalul 2 si 5 este foarte bun in orice conditii (ploaie adica).
    – sunt sacali in zona dar se sperie. De fapt daca faci zgomot nu te vei intalnii cu ei.
    – ecluza de la canalul 5 este defecta – adica este deschisa non stop. A sarit de pe sine si este nevoie de o macara mare ca sa o refaca – deci niciodata. Se trece garla cu ajutorul unei barci, contra cost sau depinde cum va intelegeti. Binenteles ca accesul formal este interzis.
    – drumul de la canalul 5 la Gura Portitei este cel mai spectaculos. In primul rand nu prea mai este drum, este vegetatie foarte mare in aceasta perioada dar totusi se trece. Este un grind ingust plin de urme de sacali (am vazut doar unul, restul s-au speriat probabil din cauza zgomotului cu care inaintam). Este un miros specific de vulpe si foarte multa iarba tavalita semn ca acolo isi fac veacul. Foarte multe pasari – pelicani, rate, gaste, fazani, cormorani, etc. Si serpi, binenteles.
    – drumul de la Gura Portitei spre Vadu pe dig imi pare impracticabil in perioada asta din cauza vegetatiei foarte mari si incalcita care a crescut pe drum. Dupa 4 km a trebuit sa ma intorc. Probabil de la Periboina spre Vadu este mai bun.
    – drumul pe plaja la acest moment era impracticabil din cauza numarului mare de scoici adunate de furtuni (deci nu era nisip cu scoici ci pat de scoici).
    Desi eu am o bicicleta de trekking cu roti subtiri nu am facut nici o pana (sau solutia antipana din camera a facut minuni). Coltii babei poate mai la toamna!
    Sper sa aveti calatorii minunate!
    Numai bine!

    • Maria Radu
      15/07/2015 at 11:50 am — Răspunde

      Mulțumim din suflet pentru informații. Mă bucur că ți-a plăcut drumul. Călătorii faine!

  5. Gigi Soare
    26/07/2015 at 5:51 pm — Răspunde

    Mulţumesc pentru descrierea acestui drum.

  6. Cristian
    17/08/2015 at 9:36 pm — Răspunde

    Salutare,

    As vrea sa fac drumul acesta sau Vadu – Gura Portitei peste 2 saptamani si am 2-3 nelamuriri. Coltii babei cand apar? Cineva mai sus spune spre toamna, acum la sf de august exista riscul acesta? Pe traseul dinspre Vadu, se poate trece Canalul Edighiol si la Periboina?

    Multumesc.

    • Maria Radu
      23/08/2015 at 2:10 pm — Răspunde

      Bună Cristian, eu am făcut traseul descris în articol, nu știu să-ți spun despre Canalul Edighiol și Periboina. Risc de pană există oricând așa că mergi pregătit cu tot ce-ți trebuie.

  7. Cosmo
    09/08/2016 at 1:58 am — Răspunde

    Update 2016. Ecluza de la canalul 5 a ramas blocata deschisa de anul trecut toamna/iarna. Minus pescari cu barca sa te treaca, e impracticabil. Periboina e facubil, dar numai in perioada inainte de septembrie/octombrie altfel o planta anume cade spini care va fac pene gramada. Aveti mai multe bucati pline de nisip de pushbike inclusiv vreo 5-7km de plaja. Recomand minim 3-4 litri de apa de persoana ca minus cherhana sau casa unui pescar cu 1-2km inainte de Periboina venind dinspre Gura Portitei, nu aveti alta sursa de apa. Traseul Gura Portitei>Vadu este aprox 40 km. Aveti aici ruta de Strava pentru traseul facut de catre mine: https://www.strava.com/activities/647563507

    • Ana
      21/09/2016 at 2:01 pm — Răspunde

      salut Cosmo, sambata vreau sa fac traseul asta pornind din Vadu. unde anume pe harta este canalul 5 sau periboina?

  8. vasilica
    13/09/2016 at 7:37 am — Răspunde

    draga diva, thanks for sharing, am probleme in a interpreta pasajul, usor contradictoriu, „dacă o laşi afară [masina], să fie spartă sau zgâriată. Oamenii sunt extrem de săritori şi primitori „. stii de la cineva/folclor/samd ?

  9. Catalin Radeanu
    07/09/2018 at 10:44 am — Răspunde

    Extraordinar colt de rai. Am plecat in 2016 patru baieti (n-am spus baietei ,eram toti pe langa 50 de ani…..mai in aval sau amonte…) in tura mare de delta cu bicla.Plan? Tulcea-Chilia-Periprava-Sulina-Sf. Gheorghge-Gura Portitei-Grindul Lupilor-Jurilovca-Tulcea. Realizat? Tulcea-Chilia-Periprava-Sulina-Sf. Gheorghge.Dunavat-Tulcea. ~250 km, in 3 zile.Am mers putin mai in forta, fara campare,pescuit ,etc…,grabindu-ne sa ajungem la Gura portitei unde trebuia sa stam 2 zile,relaxare…..Ghinion,la Sf. Gheorghe mare agitata (vroiam sa trecem Sahalinul pe mare pana la Perisor si de acolo Gura Portitei) ,n-am reusit sa trecem pe mare, canalele aveau apa mica,asa ca :Dunavat-Tulcea. Poate ca in 2019 vom incerca sa facem in intregime aceasta tura minunata , Letea(nisip la greu), deversoare, natura,pelicani….

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.