ghid de supraviețuirepe stâncăUtil - tips & tricks

Prima dată pe stâncă: escaladă, via-ferrata şi rapel cu instructor – la ce să te aştepţi

Pe măsură ce trece timpul văd cum pasiunea mea pentru munte evoluează parcurgând o curbă de învăţare customizată după puterile mele. Detaliile se ramifică în funcţie de ce ştiu deja să fac, ce mi-ar plăcea să ştiu să fac şi cât de tare mi se potrivesc sau nu noile abilitaţi pe care vreau să le învăţ. Nu mai visez să mă trezesc într-o dimineaţă explorator, alpinist sau dragon cu şapte capete, acum ştiu că etapele se trec cu o succesiune de paşi mici planificaţi atent.

Am testat pe propria piele abordarea cu aruncatul în apă şi Hai! Înoată!, doar că în varianta cu trasee montane dificile, și am descoperit că nu funcţionează pentru mine. Eu trebuie să studiez, să ştiu la ce să mă aştept, să învăţ, să exersez, să mă pregătesc şi să încerc abia atunci când mă simt pregătită.

Până acum m-am bazat pe metoda “monkey see, monkey do” în care am furat meserie de la colegii de tură mai experimentaţi, am observat şi am cerut explicaţii. Dar cu cât mă înham la trasee din ce în ce mai grele această metodă nu-mi mai este suficientă. Astfel că pentru cucerirea munţilor de peste 3000m pe care mi-i doresc într-un viitor cât mai apropiat îmi trebuie o tactică nouă: escaladă, via-ferrata şi rapel cu instructor specializat. Deşi acestea sunt discipline montane de sine stătătoare, sunt sigură că tehnica învăţată îmi va fi foarte utilă în abordarea turelor cu porţiuni dificile şi/sau expuse.

După ce am fost de câteva ori la sala de căţărat am trecut la pasul următor: pe stâncă. În weekend am participat la un workshop intensiv pe stâncă cu grad de dificultate mediu-avansat în Cheile Râşnoavei pe Colţii Cheii. Au fost trei ateliere: căţărare, via ferrata si rapel sub îndrumarea instructorilor de la Gravity Adventure.

Dacă vrei să ştii la ce să te aştepţi de la un astfel de workshop, iată detalii:

Cum va fi pe stâncă

Va fi greu. Toate senzaţiile care te vor încerca vor fi noi, dar să ştii că senzaţia de surescitare pe care o vei simţi este normală.

Daca nu îţi este frică deloc în aceste condiţii înseamnă că îţi lipseşte o doagă şi nu vreau să vorbesc cu tine! Este ok să-ţi fie teamă să faci escaladă pe stăncă sau când păşeşti pe scările înfipte în perete pe o via ferrata. Foloseşte această senzaţie să fii alert şi foarte atent la toţii paşii pe care îi faci, să verifici constant asigurările şi să ceri asistenţă când te simţi depăşit.

received_1396745800358543-01

Cum e la căţărat

  • Dacă nu e august şi nu te usuci ca o şopârlă la soare, aşteaptă-te ca stânca să fie rece. Pentru început nu e recomandat să ai mănuşi când te caţeri ca să poţi simţi bine prizele. Există posibilitatea să ţi se congeleze degetele grav, să nu le mai simţi şi să nu mai ai încredere să continui. Atunci opreşte-te într-o poziţie sigură şi stabilă, flexează degetele, scutură-le să activezi circulaţia sângelui, desfă geaca şi ţine-ţi mâinile alternativ la subsosară ca să le încălzeşti rapid. Odată demorţite poţi continua în siguranţă.
  • Încearcă să te uiţi mereu după următoarea priză. Fă-ţi în continuu un traseu în minte, aşa nu te vei aventura doar la o priză fără să te gândeşti ce vei face mai departe.
  • Fii cu atenţia încordată la maxim. Eşti pe un traseu pe care se practică escaladă, poate chiar echipat, sau măcar marcat din loc în loc cu pe unde ar trebui să urci. Asta înseamnă că se poate face acel traseu, că există variante, are prize suficiente şi practicabile. Respiră adânc şi analizează bine şi găseşte prizele potrivite pentru tine. Transformă frica în atenţie sporită şi continuă.
  • Cu toate că eşti asigurat şi asistat în căţărare, indiferent ce indicaţii primeşti, este obligatoriu să gândeşti şi tu pentru tine. TU eşti acolo pe stăncă şi îţi poţi da seama ce priză ţine, la care poţi ajunge şi ce trebuie să faci ca să înaintezi. Ia fiecare pas pe rând. Nu te îngrijora pentru dâmbul de mai sus, deocamdată străduie-te să ajungi la dâmbul ăla.
    img_7013-01
  • Te sfătuiesc să începi cu pereţi mici, de câţiva metri. Nu contează înălţimea, tehnica de căţărat este fix la fel pe un perete de trei metri sau 30m, ce diferă e doar frica ta. Dacă stăpâneşti un perete de trei metri, vei duce şi unul de cinci. În curând poţi încerca şi unul de 10. Perpectiva ta despre ce înseamnă un hău se va ameliora simţitor.
  • Pentru majoritatea oamenilor, şi mai ales pentru mine, să se uite uite în jos este un declanşator de panică. Nu spun să nu te uiţi deloc în jos, îţi spun să te concentrezi pe locul unde eşti în acel moment şi la următoarea mişcare. N-o să poţi zbura şi nici n-ai cum să te teleportezi de acolo în vârf, trebuie să să abordezi traseul pas cu pas cu atenţie şi răbdare.screenshot_2016-11-19-19-48-51-01
  • Nu în ultimul rând, ascultă indicaţiile instructorului. Scopul lui nu este să te umilească pe tine şi nu fii teribilist. Scopul este să ajungi în siguranţă sus (sau jos, depinde). Crede-mă pe cuvânt, senzaţia pe care o ai când ai ajuns sus este… priceless.

img_7067-01 15073566_10153981393356120_3607695046480110103_n

Cum e pe via ferrata

Dacă ai încercat deja căţărarea pe stâncă, indiferent de traseul pe care l-ai făcut, ce e via ferrata îţi va părea şi chiar este mai uşor. În primul rând ai mai multe puncte de sprijin: cabluri, lanţuri, buloane (piroane metalice infipte în peretele de stâncă), scări şi poduri metalice, etc.

Un traseu de via ferrata este amenajat. Cineva l-a gândit, l-a planificat şi l-a implementat în aşa fel încât să poată fi parcurs de la un cap la coadă. Deşi pare mai puţin periculos decât căţărarea clasică, nu este datorită aşa numitului factor de cădere. Astfel, în loc de coarda clasică ca sistem de asigurare ai un dispozitiv de atenuare a şocurilor şi de frănare. Se numeşte via ferrata kit şi trebuie ales în funcţie de greutatea ta. Îţi voi povesti pe îndelete în alt articol în curând.

Important e ca pe via ferrata tot timpul să fii asigurat de două ori, iar regula e ca întotdeauna să avem pe cablu AMBELE carabiniere pentru asigurare, singurele excepţii fiind momentele în care mutăm o carabineră de pe un segment de cablu pe altul. Te rog din suflet să nu foloseşti improvizaţii pentru a te asigura ci doar echipament special pentru via ferrata.

Deşi aveam două asigurări, ambele mâini pe cablu şi picioarele pe ceva stabil tot nu puteam să mă uit în jos fără să ameţesc crunt. Varianta câştigătoare a fost să fiu foarte atentă la fiecare mişcare şi fiecare centimetru parcurs. Am reuşit să admir peisajul splendid abia la finalul traseului şi nu-mi venea să cred că eu am fost în stare de aşa ceva.

Cum e la rapel

Rapel înseamnă coborarea controlată pe coardă asigurată pe lângă pereţi verticali de stâncă. Tu eşti cel care controlează coborârea, hotărăşti când să te opreşti, când să continui şi cum să treci peste obstacole. Viteza trebuie sa fie moderată pentru a nu ne “arde” mâinile prin frecarea corzii.

In timpul rapelului, picioarele se ţin depărtate pentru a evita răsucirea laterală în jurul axei corpului. Te laşi usor spre spate, iar picioarele le sprijini pe perete. Coarda trece prin ambele maini, o mână are rolul de a conduce coarda pentru mentinerea echilibrului, iar cealalta mana, cea dinspre vale, are rolul de frana.

Ei bine rapelul chiar mi s-a părut uşor faţă de senzaţiile tari trăite la căţărat şi pe via ferrata. Din nou trebuie atenţie maximă şi să urmăreşti instrucţiunile primite dar acum îţi gestionezi central de greutate mai uşor şi nu este solicitant din punct de vedere fizic deoarece întreaga greutate a corpului este preluată prin frecarea corzii, în mână nu se simte practic nici un efort.

Diferenţa între a lucra cu un alpinist cu experienţă şi un instructor este că alpinistul poate doar să îţi arate ce ştie el să facă, să îţi explice ce paşi trebuie urmaţi şi cam atât. Nu e puţin nici asta, dar un instructor bun va comunica cu tine să înţeleagă cum percepi tu ce urmează el să te înveţe şi mai ales să găsească modalitatea să te înveţe ce să faci în aşa fel încât să executi bucata aia cu succes.

Toate operaţiunile pe stâncă sunt, în mare, sigure. Eşti asigurat în permanenţă în coardă şi nu există varianta să te faci praf pe fundul hăului, dar există o posibilitate să te poţi accidenta. Un instructor asta face, n-o să te tărăie pe coardă de la baza stâncii până sus în timp ce tu ţipi din toţi rărunchii. El te va ghida să înveţi ce să faci pe măsură ce apar situaţiile pe stâncă, îţi va da încredere că poţi şi mai ales va putea să gestioneze situaţiile când chiar nu poţi şi te panichezi.

Este vorba de siguranţa ta! Te rog mult să nu alegi ture/cursuri/ateliere la întâmplare de pe interneţi. Documentează-te bine, citeşte review-uri, discută cu oameni care au mai participat deja şi mergi pe recomandări. Ţi-aş sugera să alegi ateliere cu instructori care au experienţă şi pe salvare montană (salvamont, jandarmerie montană, etc.). Ei ştiu din proprie experienţă cum să gestioneze situaţii critice sau cum să dezamorseze situaţii dificile înainte să devină critice. Ei nu se vor risca inutil cu nimic, nu sunt teribilişti şi sunt foarte responsabili.

cheile_rasnoavei_8 cheile_rasnoavei_30

Mary

Mary

Inginer IT full time şi aventurier hiperactiv sub deviza #niciunweekendacasa, sunt implicată în zona de outodoor din 2012 pe partea de implementare şi consultanța evenimente sportive, turism activ şi responsabil. Ador solo traveling! Sunt un mare fan maratoane montane sau ture lungi şi caut mereu să-mi îmbunătățesc cunoştințele de tehnică şi siguranță montană.

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.