sportUtil - tips & tricks

Primul semimaraton sau cum să fugi de probleme

Dragii moşului, povestea e simplă. Sau nu.

Într-o seară caldă de septembrie, mi-am luat câmpii şi am ieşit să alerg de nebună în jurul blocului. 3km. Primii 3k.

De ce am ales să alerg? Pentru că nu puteam să stau locului. Pentru că aveam energie multă şi trebuia să gândesc, pentru că voiam soluţii la probleme existenţiale  iar pentru asta trebuia să iau pământul la talpă. Mi-au plăcult senzaţia de după, endorfinele şi sfârşeala aia plăcută. Eram prinsă.

Zilele următoare am continuat, crescând oarecum treptat numărul de km. Spun oarecum pentru că n-am avut nici un plan şi deja mi se urcase democraţia la cap şi mă credeam de neoprit. La două săptămâni de la prima algare, cineva (nu dăm nume) stătea cu genunchiul drept atârnat de gât şi se smiorcăia că nu poate să se dea jos de pe canapea. Îmi trebuia un plan.

După două luni participam la primul meu semimaraton.  Îmi propusesem ca după ce trec linia de Finish să las totul în urmă. Să funcţioneze ca o detoxifiere de negativitate. Cu fiecare pas pe care îl faceam pe traseu lăsam totul în urmă: temeri, angoase, întrebări existenţiale. După linia de Finish aş fi considerat acest proces încheiat.

Cu o seară înainte de start a fost ziua mea şi o mică petrecere. Eu nu mai puteam de stres pentru a doua zi şi muream de frică. Mă temeam că n-am să ma descurc, că am să fiu jalnică, că o să mi se facă rau şi am să arăt atât de rău încât n-am să am parte de o poveste ca în Pacientul Englez. În consecinţă n-am dormit aproape deloc şi a doua zi eram cheaună de cap.

În dimineaţa concursului ajung la start ca o stafie şi nu îmi venea să cred că sunt acolo si că trebuie să alerg până la capătul lumii şi inapoi.
Găsesc echipa Hospice din care făceam parte ca şi fundraiser şi pe prietena mea. Imi este frig rău, tremur şi mă doare stomacul. Fac incalzirea de grup şi deja sunt extenuată. Mai vreau o dată la toaletă, de la emoţii, şi stau o mie de ani la coadă. Aproape ratez startul.

Mă întâlnesc cu un cunoscut care se miră că alerg la semimaraton şi mă întreabă cât am alergat maxim ca distanţă vreodata. Zic senină 12km. Râde de mine. Mă panichez groaznic. Mă linişteşte gânadul ca dacă leşin am s-o fac ca o divă pe bulevardul Unirii şi am să am public care sa-mi ţină lumânarea. E prea târziu să ies din mulţime şi să o iau la fugă de la un concurs de alergat. Pornesc.

Până la km 6 m-am încălzit. Până la km 12 am fluierat. Până la km 18 am cam tras de mine şi mă dureau de toate dar mă durea mai tare dacă mă opream. Ultimii 3 km au fost de coşmar. Voiam să plâng dar nu aveam energie să mă smiorcăi. Imi era ciudă să nu mă înec ca ţiganul la mal. Ultimul km – crimă şi pedeapsă. Nu prea mai respiram.

Când am văzut poarta de Finish si ceasul + 2h:11min, nu-mi venea să cred! Ah! am uitat să îţi spun, chelul cu tichia de mărgăritar,  îmi propusesem să scot sub 3 ore. Dacă tot e să mă laud să am şi cu ce, 3 ore fiind timpul limită.

Cînd m-am oprit din alergat tremuram ca varga, iar mâinile şi picioarele nu mă mai ascultau. Nu mai conta. AJUNSESEM LA FINISH! Cu medalia de gât mi-am amintit de planul meu, semimaratonul şi eliberatul de tot şi toate. Nu mă simţeam diferit. Nu aveam energie să fiu dezamăgită.

După concurs am mancat ca un crocodil şi a doua zi o febra musculară soră cu paralizia m-a ţintuit la pat.

Începând cu zilele următoare totul s-a schimbat. Pentru mine, începuse o nouă eră!

Cum sa te pregatesti de primul semi maraton (metoda fără lacrimi, sânge şi sughiţuri):

1. NU EXAGERA!
Ce înseamnă să exagerezi? Chiar dacă ţi se pare că merge mai mult decât faci deja şi pofta de endorfine (runner’s high) creşte exponenţial, documentează-te, vezi cum fac alţii, citeste despre planuri şi programe de alergat. Cu siguranţă nu eşti tu mai deştept decât toţi care au irosit km şi km de cerneală virtuală pentru a da sfaturi.

Eu n-am ţinut cont de nimic şi am stat pe bara doua săptamâni pană sa pot pune din nou piciorul în pământ – mulţumesc runner’s knee!

Dacă vreţi o idee de program aruncaţi un ochi aici şi aici.

2.  Alege-ţi un target.
Plăcut e doar la început că e nou şi te distrează şi vezi că progresezi, dar după ceva vreme te cam leneveşti, şi incepi să tot târâi o febră musculară care pare să nu mai treacă. Sau poate că asta mi s-a întâmplat numai mie. Oricum, dacă ai ajuns şi tu acolo alege-ţi un scop. Poate să fie orice:  să pot să  alerg 10km fără să vomit, să pot să alerg 10km în mai puţin de o oră în 2 luni, să alerg până la capatul lumii şi altele asemănătoare. Bine, nu chiar. Alergăm până la capătul lumii după semimaraton.

3. Alege un scop realist.
Alege scopul, străduieşte-te să nu fie ” vreau să devin Usain Bolt”  ca să te scuteşti de suferinţă şi frustrare inutilă şi construieşte un plan.
Eu am vrut să fac un semimaraton într-o lună. Da! Foarte realist!

Când am luat startul alergam deja de 2 luni. Ştiam că pot 10km, ştiam că pot 12km, dar ce se întâmplă după habar n-aveam. Aveam oricum să aflu pe propria piele.

4. Gaseşte o motivaţie. Daca nu ai una, inventeaz-o!
Ideea de semimaraton mi-a venit la îndemnul  unei prietene care mă tot bazâia să ne înscriem fundraiseri pentru Hospice la Maratonul International Bucureşti, să facem ştafetă 10km+10km+10km+10km. Nu am găsit cu cine sa facem echipă aşa că singura variantă a rămas 21km – semimaraton.

O dată ce m-am înscris, am plătit taxa de participare şi m-am anunţat fundraiser pentru o cauză nobilă nu prea mai aveam cum să mă eschivez.
Motive dintre care poţi alege – sfintele pătrăţele (o daa! alergatul iţi va face rapid un six pack. Din acela de invidiat!), slăbeşti rapid şi bine (la mine nu ştiu de unde am mai dat jos, dar am dat!), vei stârni cea mai sinceră invidie şi vei face parte din tagma alergatorilor (o vei spune cu mandrie şi mult mai des decât îţi imaginezi), vei vedea locuri noi (te vei sătura rapid să te tot învârţi în jurul blocului sau de parc), va creşte încrederea în tine şi în ceea ce poate face corpul tău.

5. Dacă tot te-ai pregătit atât de mult nu uita să şi apari la start!E important să te odihneşti înainte de orice cursă. Noaptea dinainte sau măcar cea dinainte celei dinainte. Încearca să manânci corect şi cât mai sănătos (mai des!), iar în ultimele zile dinainte de cursă să ronţăi carbohidraţi mai mulţi – carboloading.

Ia-ţi emoţiile cu tine (oricât vei încerca nu vei reuşi să ţi le laşi acasă), cel mai frumos zâmbet pe care îl ai şi aliniază-te la start. Crezi că eşti cât de cât pregătit pentru ce te aşteaptă, dar experienţa în sine te va uimi. De bine. Promit!

Mary

Mary

Inginer IT full time şi aventurier hiperactiv sub deviza #niciunweekendacasa, sunt implicată în zona de outodoor din 2012 pe partea de implementare şi consultanța evenimente sportive, turism activ şi responsabil. Ador solo traveling! Sunt un mare fan maratoane montane sau ture lungi şi caut mereu să-mi îmbunătățesc cunoştințele de tehnică şi siguranță montană.

18 Comments

  1. 02/09/2014 at 2:41 pm — Răspunde

    Tot cu 3km am inceput si eu si in toamna urmeaza primul meu semi-maraton. Ar fi fost mai devreme dar genunchiul fu de vina. Faine sfaturile de la final! Bafta la urmatorul!

    • Mary
      02/09/2014 at 9:42 pm — Răspunde

      Ah, Sorin! Stiu ce zici, si pe mine ma chinuie un genunchi de cand am inceput sa alerg. Vina e „prea mult, prea repede”.
      Dupa ce mi-am invatat lectia cu mult chin si durere, si-am luat alergatul treptat si compensat cu cross-training, + yoga (unde nu mai functiona fizio-terapia, m-a ajutat mult yoga), a devenit mai placut.

      Corpul iti spune cand fortezi. Ar trebui sa ascultam mai des 🙂

      Bafta la semimaraton! Bucuresti, pe 4octombrie?

  2. Adrian
    03/09/2014 at 5:21 pm — Răspunde

    Sunt intr-o situatie similara cu „prea mult, prea repede” :)). Dar tot ne vedem pe 4 octombrie. Foarte frumos scris articolul.

    • Mary
      03/09/2014 at 7:43 pm — Răspunde

      Recuperare uşoară şi mult spor la antrenamente!

  3. Laurentiu Fratila
    03/09/2014 at 6:53 pm — Răspunde

    Cine a ras de tine ca te-ai inscris la semi, daca erai sigura ca faci 12 km ? Cam asta e ideea: daca faci usor jumatate din distanta de concurs, in mod sigur termini si concursul. Oricum primul meu semi a fost de 2.30h parca, asa ca tu te-ai prezentat muuuuult mai bine decat mine, eu fiind fumator de 30 de ani. Imi aduc aminte ca prima mea alergare a fost de mai putin de 1 km. Sa fiu mai explicit, intr-un kilometru, m-am oprit de vreo 3 ori. De ce ? Foarte simplu: 104 kg, 30 ani de fumat(inca mai fumam), si peste 40 de ani ca varsta. Asa ca totul este posibil cand vrei ceva. Ah, sa nu uit. M-am inscris la primul semi si dupa aia m-am accidentat la fel ca tine, din prea mult, prea repede. Am stat vreo doua luni pe bara, apoi cu 12 zile inainte de concurs, am facut 10 zile de fizioterapie si m-au pus pe picioare. Bafta in fontinuare si te astept la start ! 😀

    • Mary
      03/09/2014 at 7:42 pm — Răspunde

      Ehee, da’ cine alergă muult mai bine ca mine şi mă uşuieşte de la punctele de alimentare?! :))
      Să tot fie alergători ca tine, mereu cu o vorbă bună, o glumiţă şi încurajări în buzunare!

      Imi vine greu să cred că eşti aceeaşi persoană cu cea din descrierea de mai sus. N-aş fi crezut!! Felicitări! Aşa e! Când îţi doreşti din tot sufletul şi te strădui, chiar iese bine şi te construieşti, devii mai puternic şi te cunoşti mai bine.

      Mulţumec! Ne vedem în curând la concursuri din nou!

  4. Oana
    25/09/2015 at 4:17 pm — Răspunde

    Buna, poate suna prostesc, dar intreb. Ai folosit vreo aplicatie gps/sports tracker pentru a retine traseul? Eu particip anul acesta la primul meu semimaraton si tare imi e teama sa nu o iau pe undeva gresit (sa intru pe traseul maratonistilor). Bine, o sa fac un traseu de recunoastere, dar cu emotiile din ziua cursei nu te pui…. Siii…eu am dus maxim pana acum 15 km 😀

    • Mary
      25/09/2015 at 4:39 pm — Răspunde

      Buna Oana!
      Nu-ti fa griji ca rătăceşti traseul, va fi bine marcati şi în punctele unde ar putea fi neclar sunt voluntari care te îndrumă-dau indicaţii. chiar dacă te zăpăceşti, te vor atenţiona ei. Îşi pot da seama după culoarea numerelor cine la ce cursă participă.

      Îţi ţin pumnii!

  5. Oana
    04/10/2015 at 2:36 pm — Răspunde

    I did it!! 2 ore si 18 min. La anul maraton…clar! 🙂

    • Mary
      06/10/2015 at 4:48 pm — Răspunde

      Felicitări!!! Sunt foarte mândră de tine!!

      • Oana
        21/10/2016 at 3:20 pm — Răspunde

        Anul trecut am zis clar ca la anu’ va fi maraton. Si a fost 😀 Pe 9 octombrie am terminat primul meu maraton cu 04:43:20. Si deja ma pregatesc de urmatorul 😀

  6. radu
    04/01/2017 at 11:14 am — Răspunde

    Primul meu semi oficial a fost la Pitesti, 18.12.2016, pe un frig tzapan, -9, timp 2:14:56.
    Am startat in aprilie la 110 kg, azi sunt la 84 kg.
    Deci se poate…
    Next; Semimaratonul Intl. Bucuresti in mai, target sub 2h.
    Bafta la concursuri, diva Mary!!

    • Mary
      04/01/2017 at 11:56 am — Răspunde

      Foarte tare!!! Ma bucur mult pentru tine!

  7. Radu Diaconu
    04/01/2017 at 3:00 pm — Răspunde

    Vii la Retezat? Eu sunt deja in block start. 12 ianuarie e Happy Day la inscrieri.Visez deja la traseul Buta, Custura la anul!
    Eu vreau sa trec anul asta la montane, RSR, Cozia, Maratonul Olteniei, Hercules am in plan.
    Tu ce ai in plan?
    Eu asa sunt, am nevoie de obiective.
    Hai la inscrieri!!

    • Mary
      04/01/2017 at 3:40 pm — Răspunde

      Retezat SkyRace e si la mine pe lista anul acesta. Tot Custura, a 3-a oara :).
      Vezi sa rezervi cazare din timp, sunt putine variante si se dau repede.

  8. Radu Diaconu
    05/01/2017 at 1:09 pm — Răspunde

    Nu am dureri de cap, ma voi caza la un amic in Petrosani, e deja vorbita! Custura, la anul, calificare pentru X2!
    As fi vrut si Vertical Oslea-Piatra Iorgovanului si Maraton Apuseni, dar din cauza de nefiind Isarescu, sa tiparesc bani, ramane pentru 2018!
    La VAlcea si Cozia e usor, sunt la 90 de km.
    Bucuresti e belea , hotelul ca in octombrie.
    Hercules e nice, fiind la Herculane cazare pe alese!!

  9. Radu Diaconu
    05/01/2017 at 1:32 pm — Răspunde

    Deja facem echipa pentru Semimaratonul din Mai, la Maraton am fost noua din firma, sa speram ca vom fi macar toti atatia anul acesta. Ne rugam fierbinte sa ne plateasca taxa!!:)

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *