ghid de supraviețuireUtil - tips & tricks

Tot ce am învăţat la Şcoala de Mers pe Munte într-un un ghid util pentru tine

Un mare procent din ce ştiu despre munte am învăţat de la cealaltă Mărie, apoi am învăţat împreună şi de la alţi munţomani sau am experimentat pe propria piele, adesea cu peripeţii. Cunoştinţele despre mersul pe munte nu sunt de ţinut sub pernă, de închis într-o cutie şi înghiţit cheia, ele trebuiesc împărtăşite. Muntele nu este al meu, al Mariei, a lu’ mama şi nici măcar al lui Chuck Norris. Schimbul de experienţă, indiciile, explicaţiile şi sfaturile pot face tura cuiva mult mai uşoară, mai plăcută sau, pentru că vorbim de munte, chiar să-i salveze viaţa.

Deşi tot bat munţişorii la talpă de câţiva ani buni, participarea la Şcoala de Mers pe Munte de la Tăşu a fost de-a dreptul life changing şi voi împărtăşi cu tine tot ce am consolidat/învăţat acolo.

Când să începi să mergi pe munte

Cui nu i-a plăcut rucsacul de mic…

Când mi s-a spus replica aceasta acum o lună am văzut negru în faţa ochilor. Eram proaspăt venită din tura epică de  pe Creasta Nordică a Pietrei Craiului şi realizasem cât de diferit e pe un traseu dificil cu un rucsac greu în spate, mai ales că turele mele de pănă atunci fuseseră scurte, cu dormit la cabane şi un rucsăcel de maxim 20 litri.

E adevărat, am descoperit muntele ca adult şi pot spune cu mâna pe inimă că m-a salvat şi m-a făcut fericită. Şi pe bicicleta am învăţat să merg tot adult şi să alerg şi să practic sporturi de aventură. S-au întâmplat în momentul când “m-au găsit”, când am avut nevoie de ele, când mi-au priit. A judeca pe cineva pentru ceva benefic pentru sănătate şi suflet mi se pare groaznic.

Citeşte şi Prima dată pe munte – cum, cu cine, echipament necesar.

Observ tendinţa aceasta pe toate grupurile de munte, alergare sau bicicleală, dar şi în cercurile de prieteni: „Tu nu poţi! Nu-i de tine! N-ai ce căuta acolo! Nu-ţi trebuie şoşoni/biclă bună că tu eşti praf! Mă, nu-ţi zic traseul ăla că vreau să nu meargă multă lumea acolo, să-l ţin pentru mine şi prietenii mei! Eu scot timp mai bun pe traseul X! Ghiolbani, plecaţi acasă! Iote blondele pe părtie!” şi alte orori sau teribilisme care-mi zbârlesc părul: „Ne dăm pe fund pe hornul X pe zăpadă de doi metri. Ha! Ce fricoasă eşti că nu vrei şi tu!”etc. Nu pot şi nu vreau să vreau să înţeleg de ce ar avea cineva satisfacţie să se urce în cap la altul, să-l umilească, să-l pună la colţ sau să descurajeze începători entuziaşti.

piatra_craiului_1399

De mai multe ori mi s-a întâmplat ca băşcălia, răutăcismele şi lipsa completă de empatie să mă dărâme complet. De fiecare dată când mă adun din nou şi reîncep să clădesc castele de nisip ale pasiunilor mele îmi propun să mă străduiesc cât pot să compensez cu informaţii şi optimism pentru alţii tot acest val distructiv. Uneori reuşesc, alteori mă ascund sub pat şi plâng cu sughiţuri, apoi îmi şterg mucii şi a doua zi iau lupta de la capăt.

Dacă cineva este euforic pentru o reuşită personală pe munte, nu-i strica bucuria! Încurajează-l să continue, dacă ştii, dă-i sfaturi cum să meargă mai departe sau cere sfaturi cu tot sufletul deschis  ca să poţi merge tu mai departe. Bucură-te sincer pentru el, bucura-ţi-vă împreună! Orice moment este un moment bun să înveţi despre tine, să încerci ceva nou, să ai încredere că o să-ţi fie bine şi să savurezi senzaţiile pe care le aduce cu sine. Nu-i târziu să începi să mergi pe munte la 20, 30, 50 sau 150 de ani, când vrei, când se poate şi mai ales când te simţi pregătit să încerci.

Citeşte şi Ghid de supravieţuire pentru corporatişti epuizaţi dar cu poftă de aventură.

                 Aventura şi călătoriile nu sunt compatibile cu relaţiile stabile.

                 23 de lucruri pe care le-am învățat călătorind singură

Siguranţa pe munte

Unii dintre noi au instincte mai bune, dublate de experienţă, fler şi spirit de aventură. Alţii ne străduim să învăţăm, să ne documentăm, să aflăm din toate sursele la care avem acces informaţii esenţiale ca să putem să ne bucurăm de munte în siguranţă.

Ce trebuie să faci înainte de a pleca pe munte:

  • Informează-te despre tură! Traseele se măsoară în ore. Adesea nu contează atât de mult lungimea, cât gradul de dificultate. Sunt surse de apă pe traseu? Unde? Ce timp vei face până la ele? Unde vei dormi noaptea: cabană (sună şi fă rezervare!), cort (stabileşte echipamentul necesar), află dacă sunt refugii pe traseu şi unde sunt să le poţi găsi în caz de urgenţă. Sunt porţiuni tehnice? Ce consideri tu porţiune tehnică/dificilă?
  • Informează-te despre starea vremii la momentul turei! Ţine cont că pe munte vremea este instabilă. Întotdeauna fii pregătit ca echipament pentru ce e mai rău (ploaie, frig, viscol, etc.). cu cât mergi mai sus ca altitudine cu atât creşte instabilitatea vremii. Nu pleca niciodată pe munte fără geacă şi pantaloni impermeabili!
    scoala_de_mers_pe_munte_13
  • Informează-te local! Consultă site-ul muntelui/regiunii. Sună la Salvamont să întrebi de starea traseului şi anunţă când vrei să mergi, câţi sunteţi şi cam ce traseu plănuiţi. Treci pe la punctul de informare turistică din zonă înainte de urcare. Înarmează-te cu hărţi fizice, frigul îşi poate seca telefonul de baterie mai repede decât crezi!
  • Rememorează experienţa proprie! Cam de pe la ce temperatură ţi-e ţie inconfortabil? Fă legătura între tipuri de trasee pe care le-ai mai făcut, află asemănări şi deosebiri între ele ca să ştii la ce să te aştepţi.
  • Fii responsabil! Fiecare ar trebui să poată fi cât mai autonom pe munte. Nu-ţi lua cu tine un rucsac de o greutate pe care nu o poţi gestiona de unul singur, nu presupune că partenerii de tură au mâncare şi pentru tine, nu spera să se găsească şi pentru tine o geacă în plus, şi altele. Ai mare grijă cu îşi planifici rucsacul şi resursele proprii. Da, pe munte este obligatoriu să ne ajutăm între noi, dar nu trebuie să plecăm din start de la premiza să ne care cineva în spate. Responsabilităţile se discută şi unele chiar pot fi împărţite între membrii grupului, dar acestea se stabilesc dinainte cu mare atenţie şi simţ de răspundere.
  • Evaluază-te realist pentru tură! Analizează cât poţi duce ca ore, efort, greutate a rucsacului, dificultate a traseului, etc. O experienţă plăcută nu înseamnă un heirupism ce poate deveni rapid un element de risc în cadrul turei. O tură poate să fie dificilă, dar este o diferenţă enormă între o tură “grea” şi una “nasoală”, mult peste puterile tale.
  • Verifică-ţi echipamentul înainte de tură! În ce stare este cortul? Trebuie aerisit, are găuri sau lighioane presate prin el? Cum se prezintă bocancii? Trebuiesc re-impermeabilizaţi? Ai şireturi de rezervă? Ia cu tine un mic kit prentu reparaţii (petice pentru găurile din saltea, ac cu aţă, ace de siguranţă, bandă scotch, o carabă mică, o sfoară).

Citeşte şi Ghidul alergicului pe munte.

                  Când nu trebuie să-ți învingi fricile și să-ți depășești limitele.

Cum mergi efectiv pe munte

scoala_de_mers_pe_munte148

Deşi planul pare simplu (te încalţi cu bocancii, iei rucsacul în spate şi ieşi pe uşa afară), concret, pe potecă trebuie să ţii cont de câteva lucruri:

  • Pe potecă/firul traseului se merge în şir indian. Chiar dacă poteca este lată şi putem tropăi cinci de-odată pe ea, recomandat ar fi să n-o facem, astfel minimizăm impactul trecerii noastre pe acolo, nu lărgim poteca nenecesar şi nu distrugem vegetaţia de lăngă cărare. Poate ţi se pare un detaliu nesemnificativ, dar erodarea potecilor poate avea un impact major asupra vegetaţiei, faunei şi a solului.
  • Asigură-te că este o distanţă de siguranţă între cel din faţa şi spatele tău să ai spaţiu de manevră, în caz că alunecă pietre sau cineva ia o trântă să nu ia tot şirul la vale. În plus dacă ai spaţiu să te mişti bine vei putea da o mână de ajutor în caz de nevoie mai uşor.
  • Vii pregătit să accepţi că grupul se va deplasa cu viteza celui mai lent participant. Împărţiţi-vă rolurile în grup. În spatele persoanei care merge cel mai încet, să mai fie minim o persoană. Este foarte demoralizant să fii mereu ultimul şi abia să poţi ţine ritumul cu ceilalţi. Nu lăsa ultima persoană în urmă sub nici o formă! Nu vă îndepărtaţi prea mult unii de ceilalţi! Dacă totuşi grupul se fragmentează, da-ţi-vă puncte de întâlnire şi aştepta-ţi-vă. Atenţie! Când ajung şi cei din urmă, te rog mult să ai rabdare să-şi tragă şi ei sufletul înainte să porniţi din nou la drum.
  • Ca regulă generală, pe potecă se păşeste cu toată talpa! Această metodă îţi va asigura o stabilitate şi aderenţă sporită pe cărare.
  • Urcările abrupte se parcurg mai uşor mergând în zig-zag pe curba de nivel. Chiar dacă vei pargurge o distanţă mai mare (diferenţa nu e mare), va fi mai lejer, vei avea o stabilitate şi un grad de siguranţă mai mare. Explicaţia logică este vei păşi anatomic mai uşor, comfortabil şi sigur pe o pantă mai puţin înclinată.

Cum citeşti o hartă

Orice aplicaţie mobilă sau gadget de orientare ai avea în posesie, harta este sfântă! Dacă reuşeşti să ai o variantă cerată sau plastifiată, ar fi ideal. Dacă nu, te sfătuiesc să o ţii tot timpul într-o punguţă, aşa o vei proteja de transpiraţia din buzunare sau ploile inoportune.

Despre cum să citești corect o hartă, cum să te orientezi pe ea cu sau fără busolă și cum să ai grijă de ea am scris în articolul – Ghid de supravietuire – Cum folosești harta și busola.

Pregătirea echipamentului pentru ture

scoala_de_mers_pe_munte_79

După cum îţi spun de fiecare dată, planificarea unei ture este esenţială. Alegerea echipmanetului potrivit pentru tura vizată nu este aşa de complicat cum pare la prima vedere.

Iată câteva detalii cate să te ajute să îţi pregăteşti rucsacul în mod eficient:

1. Bocancii impermeabili sunt prietenii tăi cei mai buni.

Citeşte şi Ghid de supraviețuire în bocanci – tot ce trebuie să știi.

2. Alege rucsacul potrivit pentru tine!

Citeşte şi Cu rucsacul în spate – cum îți alegi, potrivești și cureți rucsacul.

                 Cu rucsacul in spate – greseli de evitat.

3. Fă o investiţie minimă în echipament tehnic (aici cum şi de unde), împrumută de la prieteni sau improvizează cu ceea ce ai deja. Esenţialul pe care trebuie să îl ai întotdeauna la tine este:

Citeşte şi Ghid de supraviețuire pentru munțomane friguroase.

4. Fără glumă acum, înainte să-ţi burduşeşti rucsacul cu cârnaţi şi bezele, verifică dacă ai voie să faci foc în zona (parcul naţional) în care vrei să mergi. Te rog din suflet să respecţi regulile parcurilor naţionale! Chiar dacă este voie să faci foc, nu tăia copaci, arbuşti sau crengi, foloseşte doar ce lemne uscate găseşti.

5. Deşi ar trebui să ai o husă impremeabilă pentru rucsac, lucrurile esenţiale tot trebuie izolate de umezeală. Chibriturile, hârtia igienică, harta, bricheta, actele şi banii, rumeguşul sau lemnuţele uscate pot fi împachetate în punguţe separate (ai variantă cu pungi care se sigilează, sau chiar dintr-o rolă de pungi mici pe care le înozi într-un mod în care le mai poţi desface).

6. Am văzut la Şcoala de Mers pe Munte ideea de a împacheta lucrurile în pungi de culori diferite, astfel îţi va fi mult mai uşor să găseşti ciorapii fără să trebuiească să scotoceşti prin toate pungile din rucsac.

7. Nu în ultimul rând, să ai în vedere că nu-ţi trebuie nici jumătate din lucrurile de care crezi că ai nevoie pe munte. Gândeşte simplu şi multi-funcţional, fii mai modest, concentrează-te pe experienţa simţită şi nu pe catrafusele din rucsac.

Cum campezi cu cortul pe munte

scoala_de_mers_pe_munte147

1. Dacă vrei să campezi peste noapte cu cortul, asigură-te poţi gestiona greutatea rucsacului + cort. În orice caz ar trebui să discuţi cu ceilalţi participanţi la tură, să organizaţi partea cu dormitul şi de ce nu împărţirea cortului în mai multe părţi şi distribuirea bucăţilor în mai mulţi rucsaci.

2. Alege un loc de campare în siguranţă! Asta înseamnă să fie ferit de vânt, nu chiar pe malul apei, nu în drumul animalelor sălbatice spre apă, nu sub un copac rupt, înclinat sau fragil, nu sub o stâncă instabilă, nu pe pietriş, nu la vale, nu peste muşuroaie, pe loc uscat. Ca regulă de bază este să fii în siguranţă faţă de pericolele de pe sol, dar şi din aer.

3. Nu face foc decât în zone unde este voie şi atunci doar pentru un strict necesar (ceai şi supă) şi nu pentru distracţie. Să nu faci niciodată focul foarte aproape de cort, ia-ţi o marjă de minim 5 metri distanţă de cort.

4. Nu ţine mâncarea în cort peste noapte! Pe lângă mirosul care poate deveni neplăcut, punga cu merinde din cort este o invitaţie la cină pentru urs. Cea mai bună variantă ar fi să o legi de-o creangă într-un copac, la ceva distanţă de cort (mai mult de 10m).

5. Nu lăsa ciorapi sau haine la zvântat pe cort peste noapte, se vor uda şi mai rău peste noapte. Dacă vrei să usuci haine, doar ziua la soare, pe o franghie legată de cort şi-un copac, sau agăţate de rucsac în timpul mersului.

Citeşte şi Ghid de supraviețuire pentru prima dată la cort.

                 Decalogul statului la cort.

6. Visul unei nopti de vara la cort seamănă mai degrabă a iarna pe suliţă. Aşteapătă-te să fie frig. În orice anotimp recomand un sac de dormit de trei sezoane, dacă e de puf cu atât mai bine, doar că e mult mai scump decât celelalte. Eu am un Trimm Balance cu temperatura de comfort de -2°C și limita okish de -8°C care e bun pentru campat vara. Pentru dormit în sac recomand bluză şi colanţi termici (first layers) ca cele pentru ski sau bluză şi pantalon dintr-un polar subţire. Te rog eu din suflet, uită că există bumbac pe munte! A merge cu cortul iarna e deja altă discuţie pe care o vom avea când vei creşte mai mare.

Citeşte şi Ghid de supraviețuire pentru munțomane friguroase.

                 Ghid de supraviețuire în bocanci – cum eviţi picioarele îngheţate.

7. În loc de izoprenul clasic, chiar şi varianta mai stufoasă, îţi recomand să foloseşti o salteluţă auto/gomflabilă. Nu este foarte scumpă, este la fel de uşoară şi ocupă mai puţin spaţiu decât izoprenul clasic. Dacă ai respectat regulile de mai sus îţi garantez că vei dormi regeşte în cort şi intors acasă te vei muta de bună voie cu sacul în balcon.

Primul ajutor

Nu trebuie să îţi spun eu cât de esenţial este să ştim cum să acordăm primul ajutor cuiva care are nevoie. Deşi ştiu cât este de important şi chiar am participat la câte cursuri de Basic Life Support (terminologia internaţională), când unul dintre traineri a întrebat cui i-ar fi frică să acorde primul ajutor unui rănit m-am trezit prima cu mâna pe sus. Dacă e să fiu sinceră îmi este groază de o situaţie critică unde trebuie să acţionez rapid, corect şi eficient. Parţial îmi este frică deoarece am senzaţia că nu ţin minte procedurile învăţate sau ordinea paşilor. E adevărat, se uită. Dacă nu ne gândim la asta, nu exersăm şi avem o grijă constantă să avem proaspete aceste informaţii în memorie, nu ne vom descurca.

Poate tu ai o memorie mai bună şi un curaj mai aprig decât mine, dar pentru noi ceilalţi recomand să facem din când în când cursuri de Prim Ajutor. Chiar nu ştii când va fi nevoie de tine.

Unde găseşti cursuri de Prim Ajutor

  • Crucea Roşie Română – Cursurile sunt predate de medici, atestaţi ca formatori de prim ajutor premedical, iar Crucea Roşie pune la dispoziţie toate materialele necesare. Cursul de prim ajutor de baza (BLS) se finalizează cu un examen, în urma căruia vei primi un certificat de absolvire şi o legitimaţie, care confirmă că eşti instruit să acorzi primul ajutor de bază. Durata unui curs este de 12 ore.
  • Salvez – Organizează cursuri de prin ajutor în Arad, Bacău, Brăila, Braşov, Bucureşti, Cluj Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piatra Neamţ, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Suceava, Târgovişte, Târgu Mureş şi Timişoara. În cazul în care există solicitări şi din alte oraşe, echipa proiectului va face tot posibilul să le onoreze. Dacă vrei să participi la aceste cursuri, trebuie să completezi un formular. Vei fi anunţat de către reprezentanţi când se va face o grupă completă.
  • Bestcor – In urma absolvirii cursului la ei vei primi certificate contrasemnate şi ştampilate de serviciul de medicină a muncii şi sunt recunoscute la nivel naţional. Durata: 2 zile. Preţul este de 100 lei.
  • ARISU – Cursurile de prim ajutor organizate de către ARISU sunt dedicate atât persoanelor fără pregătire medicală, precum şi celor care au fost deja instruite în acordarea primului ajutor
  • ASVSU – Costul unui curs este negociabil pentru grupuri organizate. Pentru elevi, studenţi şi sportivi legitimati, cursul este gratuit, el fiind desfăşurat la sediile şcolilor, cluburilor sau al facultaţilor în mod organizat.

Cum cerem ajutor pe munte

Ideal ar fi să nu ne aflăm niciodată în situaţii de urgenţă, dar ceasul rău, pisica neagră poate să apară oricând, mai ales în condiţii de oboseală şi vreme potrivnică şi este obligatoriu să ştim cum să cerem ajutor. Află că rucsacii “buni” au în interiorul capacului o etichetă cu instrucţiuni pentru situaţiile critice. Nu-ţi fă griji, sistemul de semnalizare este internaţional.

scoala_de_mers_pe_munte144 scoala_de_mers_pe_munte145

Cum semnalizezi dacă ai nevoie de ajutor

  • 6 semnale pe minut, la interval de 10 secunde. Pauză de 1 minut şi repeţi până primeşti răspuns.
  • Se răspunde cu 3 semnale pe minut.
  • Pentru elicopter: cu ambele mâini ridicate (ca un „Y”) confirmi că ai nevoie de ajutor, iar cu mână în sus şi una în jos (ca un „N”) confirmi că nu ai nevoie de asitenţă.

Notă: Semnal poate însemna strigătură, fluierat, semnale cu oglinda sau flash-ul aparatului foto, semnale luminoase cu frontala / lanterna, sau semnale cu un steag / bluză / etc.

Numărul de telefon pentru urgenţe la noi în ţară este 112. Chiar dacă nu ai semnal în reţeaua ta, totuşi poţi apela 112, dacă zona este acoperită de alte reţele. Nu renunţa din prima, mai mişcă-te prin zonă. Mai poţi folosi şi numărul unic de alertare 0725-82.66.68 sau 0-SALVAMONT (tastezi pe mobil 0SALVAMONT şi îţi apare numarul specificat anterior). Mai multe detalii pe http://www.0salvamont.org/.

Majoritatea smartphone-urilor au integrată o aplicaţie pentru urgenţe. Învaţă să o foloseşti!

Cum e cu animalele sălbatice pe munte

Hai să-ţi zic un mic secret: animalele sălbatice sunt… sălbatice. În majoritatea cazurilor vulpiţele cu cozi stufoase n-o să vină să se joace cu tine şi nici ursul n-o să insiste să te muşte de fund. Trebuie să fim conştienţi că noi suntem musafiri pe teritoriul lor şi nu invers. Noi suntem cei care le putem deranja în mediul lor natural şi nu lighioanele pădurii ne strică nouă tura.

În teorie nu are de ce să-ţi fie frică de animalele sălbatice. Este suficient şă mergi cu grijă pe poteci, mai ales unde sunt curbe fără vizibilitate, ar fi indicat să-ţi anunţi prezenţa. Este suficient să vorbeşti puţin mai tare sau să cânţi un cântecel. Nu este nevoie de goarnă sau fluier, orice este strident poate fi interpretat de sălbăticiuni ca o formă de agresiune şi creşte probabilitatea ca acestea să riposteze. În cazul în care chiar dai nas în nas cu ursul cea mai bună variantă ar fi să eviţi contactul vizual, nu cumva să te întorci cu spatele şi sau să faci scandal. Încearcă, să te îndepăartezi cu paşi înceţi, cu faţa la el până îi ieşi din sfera vizuală. Dacă nu te percepe ca o ameninţare, ai toate şansele să te lase în pace.

Excepţie fac totuşi munţii Bucegi, unde urşii cam asociază omul cu mâncarea foartea mirositoare pe care o avem în rucsac. Recomand atenţie sporită, mai ales în zonele semnalizate ca fiind frecventate de urşi. Întotdeauna anunţă-ţi prezenţa şi nu lua niciodată sălbăticiunile prin surprindere. În rest, şansele să le vezi sunt destul de mici. Stai liniştit, nu prea avem reputaţie că suntem “buni” pentru ele şi preferă să ne ocolească.

Cum gestionăm situaţiile necorespunzătoare pe munte

Aici răspunsul e simplu: cu mici excepţii, nu ar trebui să le gestionăm noi! Dacă vezi că se face focul în zone unde nu este permis, nu te lua la harţă cu oamenii aia. Sau dacă vezi pe unii care vandalizează pădurea, dacă te atacă câinii de la stâne sau dacă, să zicem, sunt ciobanii agresivi sau mai ştiu eu peste ce conflict dai pe munte, soluţia este să apelâm la Jandarmeria Montană şi nu să ne jucăm de-a Batman oricât ne-ar plăcea să scriem pe facebook că i-am linşat cu mâinile goale pe infractorii montani.

Jandarmeria montană este o forţă specializată, pregătită şi dotată cu echipament special, care exercită, în condiţiile legii, printre alte atribuţii ce îi revin, misiuni de menţinere a ordinii publice pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor în staţiuni montane şi pe trasee turistice din zona acestora, participă, împreună cu alte instituţii abilitate, la supravegherea, controlul şi asigurarea protecţiei fondului cinegetic şi piscicol natural, a fondului silvic şi de protecţie a mediului, prin măsuri specifice de prevenire şi combatere a oricăror încălcări ale prevederilor normelor legale, participă la căutare şi salvarea – evacuarea persoanelor/turiştilor care se află în pericol în zona de responsabilitate.

Jandarmii montani pot fi solicitaţi să intervină în situaţii de urgenţă la numărul unic de urgenţă 112 !

Bucuria muntelui

Vreau să profit de ocazie să îţi atrag atenţia şi asupra colegilor de tură. Responsabilitatea pentru propria persoană pe munte (şi în general) este esenţială, dar trebuie să fim atenţi şi la ceilalţi. Observă când cuiva încep să-i şovăie bocancii şi propune o pauză. Nu e vorba de a-i menaja orgoliul, e vorba să vă fie bine la toţi din grup, chiar dacă tu mai poţi încă o oră în acelaşi ritm, pentru cel de lângă tine un moment de respiro ar putea fi tare bine venit.

Cea mai dragă amintire de la şcoala de munte a fost când mi-am împărţit plicul de supă cu fata cu care s-a nimerit să stau în cort, că ea nu avea, iar mai spre seară când am zis că mă duc la cort să-mi aduc <nu-mai-ţin-minte-ce> m-a strigat şi mi-a zis că nu-i nevoie că a adus ea şi pentru mine şi inima mea s-a topit.

Te rog să fii bun şi generos pe munte, dă o mână de ajutor, uneori la propriu, oferă-te să cari tu sticla de apă a cuiva care se chinuie sub greutatea rucsacului, sau fă schimb de rucsaci cu totul dacă tu poţi mai mult. Împarte-ţi mâncarea cu ceilalţi, te cuvântul meu că va fi înzecit mai delicioasă aşa. Stai liniştit că şansele să mor de foame la propriu pe munte sunt aproape zero. Oricum, omul supravieţuieşte fără mîncare deloc vreo trei zile, aşa că nu eşti în pericol.

Muntele este şi despre solidaritatea umană, în împărtăşirea bucuriei comune, dar şi în înfruntarea dificultăţilor sau situaţiilor critice care pot apărea. Uneori îmi este greu să fac diferenţa între dragostea de munte efectivă şi cât am învăţat despre mine pe munte. Toate peripeţiile trăite pe munte şi care acum îmi sunt poveşti cu tâlc m-au făcut mai smerită, mi-au potolit definitv orgoliul, m-au învăţat să fiu blăndă şi înţelegătătoare cu ceilalţi în momentele când eu pot mai mult, dar şi cu mine în momentele când am eu nevoie de susţinere. Pe munte nu ar trebui să existe ruşine să spui cum te simţi sau ce-ai avea nevoie ca să te simţi mai bine. Nu e ruşine să ceri ajutor şi nu eşti Batman dacă îl oferi. E normal să fii solidar cu cei din jurul tău.

Citește și Prieteniile se probează pe munte.

Acum că ţi-am spus câteva dintre lucrurile esenţiale despre mersul de munte, nu-ţi rămâne decât să te bucuri de tura ta. Muntele chiar este o sursă inepuizabilă de fericire şi depinde de noi să avem deschiderea să înţelegem tot ce se întâmplă în jurul nostru în timpul unei ture şi să ne bucurăm din tot sufletul de ea.

Mary

Mary

Inginer IT full time şi aventurier hiperactiv sub deviza #niciunweekendacasa, sunt implicată în zona de outodoor din 2012 pe partea de implementare şi consultanța evenimente sportive, turism activ şi responsabil. Ador solo traveling! Sunt un mare fan maratoane montane sau ture lungi şi caut mereu să-mi îmbunătățesc cunoştințele de tehnică şi siguranță montană.

5 Comments

  1. bla
    20/03/2017 at 12:37 pm — Răspunde

    e un articol interesant cu idei de faza dar…vezi ca derutezi un pic cu acel sac de dormit. acel sac de dormit e mai degraba de -2 ci in niciun caz de -25. uita-te mereu la temperatura de confort. limita extrema mai ales la temperaturi negative reprezinta o temperatura la care sacul te va tine in viata dar…probabil vei fi luat cu elicopterul de acolo hipotermic. niciodata sa nu te orientezi dupa limita extrema.

    • Mary
      20/03/2017 at 2:26 pm — Răspunde

      Ai dreptate, temperatura de comfort si cea limită sunt importante. Temperatura extremă fiind.. extremă de supraviețuire.
      Am zis de Trimm Balance pentru campat vară. Pe testate, valorile lui sunt suficiente pentru vară 🙂

      • bla
        21/03/2017 at 10:16 am — Răspunde

        da, nu neg ca e un sac bun de iarna pentru valorile care le are si greutatea nu foarte pare. totusi cred ca ar trebuii sa corectezi acolo pentru ca poti induce un incepator in eroare.

        1. e important ca incepatorii sa stie ca trebuie sa se orienteze pe temperatura de confort. poti fi tentata sa spui ca acest articol nu e despre cum sa iti alegi sacul de dormit dar pentru un incepator…trece pe aici si acea informatie ramane intiparita in creier, astfel ca atunci cand va cauta articole despre saci va fi tentat sa se uite la limita extrema.

        2. poti sa derutezi iar pentru ca un incepator se va gandi: „daca e bun la -25 grade pai…vara sunt 20 de grade noaptea afara iar iarna -10, e bun pentru orice sacul asta”, cand in realitate vara pe munte se ajunge si la 0 grade iar iarna la -40.

        • bla
          21/03/2017 at 10:17 am — Răspunde

          corectez: „e un sac bun de vara”

        • Mary
          21/03/2017 at 1:15 pm — Răspunde

          Hey, am modificat cu temperatura de comfort, ca sa nu mai fie dubii. Repet, paragraful este despre campat vara si propune un sac de trei sezoane si tocmai pentru a nu fi comfuzii precizez ca pentru iarna discutia va fi complet diferita.
          Etichetele sacilor de dormit sunt explicite si faptul ca prezinta 3 valori: comfort, limita si extrem nu cred ca-si imagineaza nimeni ca va fi ok la temperatura extrema 🙂

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *