Evenimenteinspiraţional

Skirt Bike – aniversarea plină de culoare a relației mele cu bicicleta

Skirt Bike ocupă un loc special în sufletul meu. De evenimentul pe două roți mă leagă unele dintre cele mai frumoase amintiri care an de an se îmbogățesc de culoare, bucurie și încredere pentru bicicliste într-un oraș care abia începe să ne accepte în trafic.

Skirt Bike este o manifestare cultural-fashionistă, prin care femeile aderă la o cauză urbană într-o paradă pe bicicletă. Evenimentul promovează atât emanciparea femeilor cât și un stil alternativ de transport sustenabil, sănătos și prietenos cu mediul. Prin manifestarea urbană, dar și prijn mesajele pozitive și imagini de efect, ciclismul este promovat și dintr-o altă perspectivă, una unde siguranța, plăcerea și distracția sunt concepte de bază.

Pentru mine bicicleta a fost pe rând mijloc de transport, de socializare, instrument de tortură și pansament pentru rană. Dacă  bicicleta mi-a fost partener, atunci Skirt Bike este un fel de aniversare a relației la care îmi pot urmări evoluția ca biciclistă de la o ediție la alta.

Skirt Bike 2012, prima ediție la care am participat, m-a găsit proaspăt posesoare de bicicletă mtb și suflet făcut bucăți. Clișeic, ca după orice despărțire dureroasă, m-am aruncat în această relație transformând noua bicicletă în rezolvarea tuturor problemelor. Cele două roți aveau să mă scape de frustrări, supărări, să-mi deschidă porți și să mă ducă pe căi nebănuite ale Nirvanei. Și în mare parte a fost și așa,  în restul a fost o dragoste cu năbădăi care de multe ori m-a lăsat cu vânătăi și promisiuni să o las uitată.

skirt bike 2012

Între fetele în rochițe colorate mi-am găsit locul, am pus încă o cărămidă la prietenia cu Mary și m-am simțit confortabil pe bicicletă în trafic. Anul care a urmat a fost plin de expertiențe noi fiind chitită să spun da la orice invitație sau provocare: prima tură offroad, prima tură pe ploaie torențială, prima tură pe asfalt încins la 40 de grade, prima cedare nervoasă după 100 și de kilometri.

Făceam parte dintr-o comunitate, bicicleta îmi inlesnea socializarea cu cei asemeni mie și mi-am făcut o mulțime de prieteni. Bicicleta era pansament pentru rană. Roțile m-au purtat într-o lume nouă a pinioanelor, camerelor de schimb, marșurilor pentru bicicliști și turelor pe dealuri.

Apoi a devenit instrument de tortură. Cumva imaginea idilică de fete în rochițe pe biciclete frumos decorate s-a estompat și am ratat esențialul evenimentului Skirt Bike, pedalatul de plăcere. M-am avântat în ture din ce în ce mai grele ferm convinsă de ideea cu cât doare mai tare cu atât sunt mai biciclistă. De parcă ar fi trebuit să mă dovedesc. De fapt da, voiam să mă dovedesc mie, să merit titulatura de biciclistă. Trăiam în filmul meu în care eram ferm convinsă că relațiile de prietenie nou create sunt dependente de câte pedale dau, la fel și valoarea mea. Aveam momente în care mă despărțeam de bicicletă și o priveam cu ură din celălalt colț al camerei și de îndată ce venea weekend-ul recidivam în șa.

Pentru că încă nu mă chinuisem destul și nu învățasem mai nimic, în 2013 m-am decis că un drum de peste 300 km este o idee bună și am plecat cu bicicleta la mare, poveste pe care a relatat-o foarte bine Mary. Experiența nu o regret nicicum, undeva pe drum s-a rupt o spiță în capul meu și m-a făcut să reevaluez ultima perioadă, motivul pentru care am făcut-o, însă, nu a fost cel mai bun. A urmat apoi primul concurs mtb, Maratonul Vinului, unde mi-am rupt frânele și relația nesănătoasă cu bicicleta. Am început să mă distanțez de ideea că pedalatul trebuie să fie greu, să fie practicat oricum, pe orice vreme și că e musai să mergi la concursuri chiar dacă nu-ți dorești asta. M-am distanțat în același timp și de bicicletă.

Bineînțeles, Skirt Bike a intrat din nou în viața mea sub forma unui parteneriat media cu maratonul mtb din cadrul festivalului pentru care lucram în acel moment. Inspirată de mișcarea de a promova mersul pe bicicletă în rândul femeilor am decis ca pe afișul maratonului din acel an să apară o biciclistă. Era modul meu în care dădeam ceva înapoi comunității și m-a făcut extrem de fericită.

În 2013 Skirt Bike a strâns peste 2000 de bicicliste au pedalat simultan în 10 orașe din românia, iar presa a numit 2 iunie „Ziua Skirt Bike” sau „Ziua biciclistelor”. Din fericire pentru mine care am ratat această zi, s-a mai desfășurat o ediție în toamnă la festivalul dedicat bicicletelor,  Bike Fest. Manifestarea m-a găsit mai relaxată, cu o înțelegere mai bună a comunității și cu un partener nou: o bicicletă nou nouță. Încep să tratez bicicleta ca ceea ce este, un intermediar, o sursă de endorfine, un mod plăcut de a călători și de a descoperi o zonă. Le cunosc mai bine și pe fetele din spatele evenimentului și-mi devin atât de dragi încât în 2014 accept să particip în echipa lor la Prima Evadare. Am făcut șase ore pe traseu și m-am întros acasă cu ceva vânătăi, pișcături de țânțari, mult noroi și un zâmbet cât toată fața.

PicsArt_1431685782798

Skirt Bike 2014 a fost o explozie de culoare în care am pedalat spre parcul Herăstrău alături de alte 1000 de bicicliste. Mi-a plăcut atât de mult evenimentul și am seimțit nevoia să împart bucuria mersului pe bicicletă încât i-am dăruit bicicleta veche unei bune prietene care a purtat-o pe noi coclauri și a devenit biciclistă. Povestea botezului primilor 100 de kilometri în șa, Drumul Voievozilor, o poți citi pe site.  În 2014 mi-am ținut promisiunea de a pedala doar de plăcere și am făcut doar câteva ture printre care și Grindul Lupilor spre Portița.

 

Ediția din 2015 de Skirt Bike, care a avut loc în cadrul festivalului urban Femei pe Mătăsari, m-a găsit pedalând fericită, împlinită și gata de a da acest lucru mai departe. Acesta a fost și motivul pentru care în restul anului am privit bicicleta cu jind de departe. Un nou membru al familiei își făcea simțită prezența, iar durerile de bazin și spate nu-mi permiteau să urc în șa fără disconfort. Am depozitat-o bine și i-am promis că ne vedem la anul când probabil va trebui să care și un scaun de copil.

Foto credit: Traian Sendroiu

Foto credit: Traian Sendroiu

Anul acesta parada fetelor pe biciclete va avea loc pe 15 mai 2016 și nu va mai fi doar o simplă paradă, ci un festival, Festivalul Biciclistelor. Eu voi sărbători cinci ani de când a intrat bicicleta în viața mea și patru de când am învățat să mă bucur cu adevărat de ceea ce este: sursă de fericire, libertate de mișcare, mijloc de transport prietenos cu silueta și mediul.

Ne vedem la Skirt Bike!

Despre evenimentul de anul acesta poți citi aici.

Skirt Bike 2016

 

Skirt Bike – aniversarea plină de culoare a relației mele cu bicicleta was last modified: aprilie 25th, 2016 by Maria Radu
Maria Radu

Maria Radu

PR de profesie, îndrăgostită iremediabil de munţi şi bătut potecile, am strâns o mie de poveşti şi sfaturi despre viaţa în bocanci. Scriu despre călătorii în ţară sau pe melaguri străine cu rucsacul în spate, turism de aventură, ture lungi cu bicicleta şi o sumedenie de alte activităţi care s-au terminat cu vânătăi, zâmbet cât toată faţa şi amintiri pentru o viaţă

4 Comments

  1. 15/05/2015 at 3:05 pm — Răspunde

    Sunt impresionată până la lacrimi (chiar dacă sună clișeic). Mi-ai răscolit atât de multe amintiri și cred că nici nu știai că azi se împlinesc fix 6 ani de când s-a lansat SkirtBike. Mulțumesc, Maria!

    • Maria Radu
      15/05/2015 at 3:59 pm — Răspunde

      Draga de tine! Lasă că plângem împreună pe 7.

  2. Serban
    02/06/2015 at 12:31 am — Răspunde

    Aș vrea să participe și Pretty a mea la chestia asta. Dar eu ce fac în timpul ăsta, stau la Hanu’ Berarilor? Au parcare de biciclete? Putem să venim toată familia, cu băieții și bunicile, să o aplaudăm?

    • Maria Radu
      02/06/2015 at 10:37 am — Răspunde

      Poți merge pe bicicletă alături de fete. Și în anii trecuți au fost domni care au însoțit fetele. Și da, poate veni toată familia să o aplaude. Imediat după paradă este loc pentru toată lumea.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *