AlergareCauză socialaEvenimente

SkyRun – De ce Rapunzel nu s-a gândit niciodată la asta?

Ai ghicit! #divainbocanci este mare amatoare de povești, mai ales din acelea frumoase cu aventuri spectaculoase, castele şi turnuri fermecate. În lumea reală nu prea sunt povești, dar această prinţesă uneori urbană este inventivă și, fără să depășească prea mult limitele medicației, adesea le caută până le găseşte.

Incă de când am văzut înălțându-se rapid un zgărie-nor doar la câțiva pași de clădirea unde îmi duc zilnic existența corporatistă, imaginația mea a început să scornească povești. Abia așteptam să fie gata construcția și să mă urc pe acoperiș. Îmi plac la nebunie înălțimile și panoramele, dar și mai mult îmi place să urc, să mă cațăr sus, cât de sus se poate. Am aflat că se cheamă Sky Tower și când a fost terminat, inainte să fie dat în folosință, am fost unul dintre primii vizitatori (se pare că lucrurile se potrivesc pentru visători).

Despre Sky Tower

Clădirea Sky Tower este impresionantă nu numai prin dimensiuni, ci și prin modul în care a fost ridicată. Finalizată într-un ritm record de construcţie de numai cinci zile pe etaj, clădirea SkyTower a devenit un punct de reper pentru zona de nord a Capitalei. Sky Tower oferă spații de birouri de ultimă generație și o vedere unică asupra Bucureștiului. Cu o înălțime de 137 metri și 37 de etaje, turnul dispune de 40.450 m2 de spațiu util, din care suprafața medie pe etaj este de 1.100 m2. Beneficiind de o structură dublă de scări în sistem foarfecă, fiecare set de scări are o lățime de 180 centimetri. Pe viitor se dorește includerea clădirii Sky Tower într-un circuit internațional de anvergură.

Recunosc, am fost cel mai fericit protagonist de poveste când smartatletic au anunțat SkyRun, un concurs epic de alergare verticală pe scări. Pălărie într-un șoșon, ghici ciupercă unde? În Sky Tower.

Ce este SkyRun?

  • o cursă contratimp, de alergare, pe scari, în cea mai inaltă clădire din România – Sky Tower; 34 de etaje, 680 de trepte, 119 metri ascensiune;
  • o cursa în care fiecare dintre noi, cei care participăm, vom contribui la dotarea și funcționarea spitalului HOSPICE ce oferă servicii medicale specializate de ingrijire paliativă, toate taxele de participare se duc exclusiv in aceasta directie;
  • un bun prilej de a ne întâlni, de a ne strânge mâinile, de a ne bucura de priveliștea Bucureștiului văzut din cel mai înalt punct.

Detalii tehnice

  • sunt 20 de trepte/etaj, 34 de etaje
  • latimea treptelor: 1,8 m
  • inaltimea unei trepte:17.5 cm | lungimea unei trepte: 27 cm
  • unghiul pantei: 32,95 grade

skyrun02 Rapunzel s-a înscris printre primii la concurs,  speriată de anunțul cu “locuri limitate”, iar acest lucru i-a asigurat un loc fruntaș la start. Mi-a plăcut mult şi că aceste eveniment este unul caritabil, exact ca în povești, înainte ca eroul să ajungă la finalul călătoriei sale inițiatice, trebuie să treacă prin probe și să se dovedească bun și generos.

Așadar, iată-mă la metrou Aurel Vlaicu într-o (mult prea) dimineață friguroasă de decembrie neprietenos. Știam că va dura puțin, dar va fi intens. Îmi imaginam că intru în clădire ca o mică tornadă, zbor pe scări, ajung pe acoperiș și de acolo îmi iau zborul. Ajunsă lângă Promenada am fost puțin bulversată să văd ce lume multă era venită, ~600 participanți, ce vânzoleală și atmosferă de zile mari. La ce veselie era acolo și câți mă salutau și stateam la hilizeală, nu mai puteam fi Grinch-ul morocănos care sunt eu de obicei diminețile.

Ce mi-a plăcut mult, a fost că haosul aparent era foarte organizat. Exista un cort imens încălzit pentru participanți unde puteai ronțăi ceva, să îți lași bagajele și să socializezi. S-a făcut o încălzire de grup pe muzică antrenantă și cu traineri specializați. Ședința tehnică a fost scurtă și la obiect explicând detaliile desfășurării concusului. Până și prințesa adomită din mine a înțeles unde trebuie să meargă, când și ce trebuie să facă pentru o bună desfășurare a ostilităților.

Fiind erou în această poveste și fundraiser pentru Hospice, am avut surpriza să am parte de 10 minute de încălzire pe bandă de alergat, indoor. N-a lipsit mult ca prestația mea pe bandă să nu fie ca în filmulețele comice de pe youtube. Nu mai alergasem niciodată pe bandă, iar butoanele multe mă zăpăcesc.

Apoi ne-am aliniat la start, în clădire, în ordinea înscrierii. În stilul caracteristic, încep să mă hiperventilez, și unde eram înfofolită până în dinți (afară era decembrie), încep să scot mănuși, buff și să le îndes în buzunarele unei prietne care făcea poze la start. Startul a fost individual, la diferență de 20 secunde. Totul se întâmpla foarte repede, abia puteam să procesez în timp real cât de bine era organizată treaba. Partea bună e ca oricît de zăpăcită aș fi, sunt cooperantă și n-am bulversat nimic în concurs.

Dragii moșului, după primul etaj, prințesa adormită se trezise! 34 de etaje e mult. Primele 4, 6, 10, hai 15 etaje merg, dar pe masura ce crește numărul etajelor, concursul se complică. În skyrunning, principala problemă e că nu te odihnești, nu-ți tragi sufletul nici o clipă. Tot timpul ești cu pulsul aproape de maxim și trebuie să-l menții (fără să ți se facă rau!). Nu ai porțiuni de ”plat” sau “la vale”, care să fie schimbări de ritm. Trebuie să fii atent la respirație, cadența constant a pașilor și unde pui piciorul!

Atenție! Pe măsură ce urci din etaje, musculature ta obosește și chiar dacă ai senzația că faci același efort, cu un effort mai mare, rezultatul e mai mic. Îți spun asta ca să ai grijă cand pășești pe trepte, există un risc mare să te impiedici! Tu ai senzația că ai ridicat la fel piciorul încât să îl pui pe treaptă și să urci, când în realitate ai ridicat piciorul mai puțin decât crezi.

Ultimele trei etaje nu mai puteam să respir. Nu mai aveam aer, nu mai puteam trage aer în chept. Strângeam din dinți și îmi venea să-mi țin respirația până la finish (asta ar fi fost o idee foarte proastă). A fost un efort mare să zambesc la cameră când am trecut de poarta de final ca mai apoi să mă împleticesc pe picioare și să mă preling lângă un perete. Asta a fost iar o idee proastă. Nu ar fi trebuit să ma opresc așa brusc! Toți mușchii mi se făcuseră ghem pe mine, cârcei și respiratul devenise utopie. Mă durea în chept, nu puteam inspira și obrajii îmi luaseră foc. Probabil arătam cam verde că multă lume se oprea să mă întrebe dacă sunt bine și eu nu aveam forță să îi gonesc, că nu puteam să vorbesc. Mi-am revenit greu și mi-a trebuit jumătate de oră sau mai bine să pot sta din nou în picioare.

Între timp, ultimul etaj al minunatului Sky Tower se umplea de alergăcioși veseli cu sufletul la gură. Ne-am făcut poze, am admirat orașul de sus, ne-am hilizit.
Eram fericită, mai ales că ieșisem pe locul 8 din 124 de fete.

Inedit la SkyRun 2016

SkyRun24 va întâmpina amatorii de sport nu doar cu competiția de masă cu care ne-a obișnuit deja, care se va desfășura în ziua de 23 ianuarie, ci și cu o ștafetă de 24 ore, la care vor participa 4 echipe a câte 6 alergători, fiecare reprezentând câte un ONG participant. Aceasta se va desfășura în ziua de 24 ianuarie. La final, echipa care va contoriza cele mai multe urcări va fi desemnată câştigătoare.

SkyRun este un eveniment vesel pe care #divainbocanci îl recomandă din tot sufletul. Dacă dilema prințesei Rapunzel era cum să coboare din turn, noi i-am recomanda mai întai să învețe să-l urce bine.
Coborâtul și evadatul în stil ninja nu vor mai fi o problemă!
skytower4

Foto credit – https://www.facebook.com/smartatletic

Mary

Mary

Inginer IT full time şi aventurier hiperactiv sub deviza #niciunweekendacasa, sunt implicată în zona de outodoor din 2012 pe partea de implementare şi consultanța evenimente sportive, turism activ şi responsabil. Ador solo traveling! Sunt un mare fan maratoane montane sau ture lungi şi caut mereu să-mi îmbunătățesc cunoştințele de tehnică şi siguranță montană.

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.