Aventura și călătoriiMăcinmunte

Trei zile de Măcin: în căutare de bujori, țestoase și liniște

Toddlerașul se oprește pentru o clipă din fugărit găinile și cu mâinile pline de cireșe ia în picioare ațele de la cort. Cade, se ridică cu cireșele împrăștiate pe tricou și atacă cortul pentru nesăbuința de a i se pune în drum. Un pic mai încolo taică-său face focul, iar eu încerc să fac planul pentru zilele următoare. Suntem în Măcin și este sfârșitul perfect al unei zile care nu a început prea bine. Dar ieșitul din casă și muntele au obiceiul de a șterge tot ce-i rău și a pune în perspectivă problemele care la poalele lui devin mărunte și lipsite de importanță.

Vezi tu, ziua a început prost. M-am trezit pe la șașe în scâncet de copil a cărui chef de joacă nu ține cont de orele târzii la care s-au culcat părinții sau oboseala acumulată din ultimul timp. Am verificat pentru a n oară vremea și concluzia era aceeași: drumeția noastră tot amânată în Munții Măcinului avea să se bucure de timp frumos doar trei zile. Prea puțin pentru toate planurile făcute și lunga listă de locuri de văzut și experiențe de trăit.

Dar puneam căruța înaintea calului, bagajele nu erau făcute, iar echipamentul de camping nu văzuse lumina zilei de anul trecut când l-am strâns pe fugă în ploaia năprasnică care ne-a încheiat luna de miere în Maramureș. Cine știe ce lighioane zac prin el. Și, mai important, cum vom strânge tot în starea de oboseală soră cu o mahmureală în care suntem cu un copil hiperactiv care trage de toate pe lângă noi, vom cumpăra ce ne mai trebuie și vom și ajunge până nu se înserează să punem cortul? Ne promitem pentru a nu știu câta oară că de acum încolo vom face bagajele din timp și ne dăm câte un șut în fund.

Meteoblue anunță ploaie în jur de două. Câțiva stropi amețiți, nu mai mult. E deja patru și în Slobozia toarnă cu găleata. Visele cu bujori, țestoase, jucat în fața cortului se sparg ca baloanele de săpun și ni se pleoștește și ultima doză de optimism. Și cum prăjitura trebuie să fie cu cireașă în vârf, Elias se pune pe plâns și mârâit. E clar, Mercur e retrograd și astrele nu ne zâmbesc ci râd ținându-se de burtă la necazul nostru.

Trecem podul de la Giurgeni și cum dăm să cotim spre stânga spre Măcin iese soarele. Șoseaua e goală, lanurile de rapiță cer musai un selfie și copchilul doarme dus. Mno, hai că va fi bine, către Greci!

Trasee în Măcin

Zona Măcinului este extrem de ofertantă în ceea ce privește traseele și lucrurile de făcut: trasee montane, trasee de bicicletă, ture călare, vizită la crame și dulce lenevit sub un copac.

Ca să ne facem o idee despre toate atracțiile zonei, prima oprire am făcut-o la Centrul de Vizitare al Parcului Național Munții Măcinului (satul Greci). Aici pe lângă descrierea detaliată a tuturor traseelor din zonă am aflat despre minoritățile Dobrogei și portul lor popular, informații despre faună și floră, precum și elemente de geologie. Chiar la intrare este o machetă 3D a zonei unde poți vedea exact vârfurile și traseele pe care urmează să le faci.

Centrul este modern, bine amenajat, cu ghizi pregătiți și simpatici. M-am bucurat teribil să văd bani europeni bine cheltuiți. Taxa este 6 lei/persoană și mai multe detalii poți afla pe site-ul lor.

Oare ai ce face în Măcin? Ohoo #trails #macin #mountains #hiking #hikingpath #romanianhiker #rotravel #romania

A post shared by Maria Radu (@maria_divainbocanci) on

Traseul Cozluk

Frumos, interesant, dar noi venisem pentru țestoase și bujori, iar traseul care abundă în așa ceva este Cozluk. Traseu în buclă, cu diferență mică de nivel și ușurel, în cea mai mare parte prin pădure și poienițe, este perfect pentru drumeți de toate vârstele și îndemânările.

Traseu: punct roșu. Traseul este bine marcat și poteca vizibilă. Ai totuși grijă să te ții după marcaj pentru că se fac tot felul de poteci în diverse direcții care nu fac parte din traseu. Odată ajuns la izvor trebuie să-l traversezi, marcajul este de partea cealaltă a acestuia și traseul nu continuă pe poteca care șerpuiește pe lângă apă.

Timp: 4-5 ore cu tot cu pauze

Apă pe traseu: se trece pe lângă un izvor, dar nu știu dacă apa din el este potabilă.

Recomandări: Șosete și pantaloni lungi pentru a te proteja de căpușe și iarba înaltă.

Nu recomand parcurgerea drumului din sat până la intrarea în traseu pe jos, este destul de mult de mers și la întoarcere cu soarele în cap o să regreți amarnic drumul pe câmp deschis.

Nu rupe bujorii, oricum nu ajungi cu ei acasă întregi. Sunt la fel ca macii, se scutură imediat ce i-ai cules. Nu fugării animalele sălbatice și nu lua acasă broaște țestoase oricât de simpatice ar fi.

Din fața panoului de intrare în traseu dacă privești spre stânga se văd Cheile Chediului. Aici nu există traseu marcat, zona fiind închisă pentru că este rezervație științifică. Se poate ajunge pe poteca lată în aproximativ 10 minute la o cascadă. De aici nu se poate continua decât prin cățărat, dar nu este recomandat și nici permis. Te sfătuiesc să încerci alte trasee marcate și destinate bocancilor.

Oficial se poate campa la Cantonul Cozluk aflat cam la 15 minute de mers de la intrarea în traseu. Este o poiană mare cu o construcție abandonată și o toaletă ecologică care nu poate fi folosită.

Pentru a ajunge la traseu se face dreapta după ce treci de Centrul de Vizitare și se merge pe drum de pământ către Pietrele Mariei (trei dealuri pe care n-ai cum să le ratezi). Primul indicator pe stânga este pentru Traseul Dealul cu Drum, se trece de acesta și în dreptul ultimului deal de pe partea dreaptă se face stânga spre pădure. În scurt timp se ajunge la intrarea în traseu semnalizată cu un panou. Poteca începe din spatele acestui panou.

 Ultima porțiune de traseu, după ce ai ieșit din pădure într-o poiană mare și apoi ai trecut de barieră, nu este marcată dar continuă pe un drum de țară printre parcele arabile și te scoate în locul de unde ai plecat.

Culmea Pricopanului

Pentru a doua zi și ultima în care vremea ne permitea trasee montane în zonă, oscilam între Țuțuiatu, traseu mai scurt, și Culmea Pricopanului, ceva mai lung dar cu titlu de cea mai spectaculoasă creastă a zonei. Dacă te țin picioarele și intri devreme în traseu le-ai putea face pe ambele în aceeași zi: Pricopanului dimineața pe răcoare și vârful pe înserat.

Dar cum noi eram cu greutate mare în spate de unsprezece kilgrame copil plus trei rucsac și trebuia să luăm în calcul nevoia lui de pauze dese am ales culmea și n-am regretat nicio secundă.

Traseu bandă albastră

Timp: 4-5 ore cu posibilitate de scurtare și coborâre pe traseul de bicicletă. Îți voi povesti imediat despre asta.

Întrarea în traseu: se iese din satul Greci spre Măcin și se face dreapta spre carieră. Aici un indicator te îndrumă către Mănăstirea Izvorul Tămăduirii spre stânga sau spre dreapta către cealaltă intrare în traseu.

Traseul poate fi făcut din oricare direcție, dar la sfatul mai multor drumeți, am ales să urcăm prin dreapta ceea ce îți recomand și ție. Urcarea este mult mai lină decât pe la mînăstire, este în primă parte prin pădure pe la umbră și după Vârful Piatra Râioasă din Şaua Şerparu poți coborâ pe drumul de biciclete care te duce chiar la intrarea în traseu scurtând astfel drumul și evitând coborârea abruptă de la final.

Pe traseu nu există apă (doar la Fântâna de Leac la intrarea dinspre mănăstire) și odată ajuns în creastă n-ai pic de umbră. Nu uita de ceva de pus pe cap, crema cu protecție solară și soluția de căpușe.

Traseul nu este dificil, poate fi parcurs de oricine, dar are câteva urcări susținute nu foarte lungi.

Se poate campa la Fântâna de Leac, dar aș evita acest lucru în weekend când grătărăgeala și aglomerația sunt la ele acasă.

Alte trasee pentru care vrem să revenim:

  • Drumul cu Deal, Vârful Țuțuiatu și Traseul tematic Poveștile Măcinului. Despre toate traseele zonei poți citi aici.
  • Ture cu bicicleta – traseele de cicloturism din zona Măcinului sunt de intensitate medie și însumează 120 km.
  • Turism ecvestru

Cu greu ne-am strâns cortul în ultima zi. Știam că ne va lipsi livada de cireși, curtea cu iepurași și liniștea de peste noapte întreruptă doar de sunetul animalelor din gospodărie. Cum ploaia era anunțată abia la ora cinci și mai că nu voiam să părăsim Dobrogea, am făcut un ocol spre casă pe la Jurilova cu Capul Doloșman să ne facem pofta cu o masă din pește și apoi spre Cheile Dobrogei pe care speram să le găsim pustii.

Cheile Dobrogei

Cheile Dobrogei sunt incredibil de frumoase atât timp cât mergi în timpul săptămânii, în extrasezon sau când plouă. În rest este greu să vezi dincolo de fumul grătarelor și muzica care duduie din mașini. Am avut parțial noroc. Am ajuns în chei imediat după o ploaie zdravănă, mai erau doar câteva mașini ici icolo și urmele chiolhanului pe care tocmai îl ratasem.

Am întrat în chei din nord pe drumul care trece prin Slava Rusă și Slava Cercheză în ciuda avertizărilor că asfaltul lipsește cu desăvârșire pe anumite porțiuni. Singura zonă problematică este imediat după ce ieși de pe E87 între Tariverde, Cogealac și Grădina, dar se poate parcurge cu atenție chiar și cu o mașină cu garda joasă la sol.

Minunăția se întinde doar pe vreo doi kilometri așa că tot ce am făcut a fost să o luăm la picior să-i descoperim grotele și formele și să lenevim pe iarbă privind popândăii, iepurii și o vulpe.

Dacă te întrebi de unde sunt făcute fotografiile acelea de sus cu drumul care șerpuiește prin chei, ei bine, imediat ce treci de ultimele stânci (spre Sud) și drumul cotește se face o potecă spre stânga. Lasă mașina acoloși ia-o la pas către marginea dealului. Nu uita aparatul de fotografiat.

Unde stai în Măcin

Punctul de plecare pentru majoritatea traseelor și Centrul de vizitare se află în satul Greci. Noi am stat la cort la Turtle Camp, loc pe care îl recomandăm din tot sufletul. Zona de campare este amenajată într-o curte spațioasă cu livadă și animale domestice. Ai acces la toalete, dușuri, curent electric și o bucătărie de vară. Gazdele sunt foarte primitoare și săritoare. Poți lua de aici ouă proaspete și lapte direct de la vacile vecinilor.

Cu mâncare și băutură te poți aproviziona din sat de la cele trei-patru magazine și piața agro-alimentară. Dacă ai poftă de ceva dulce sau pizza găsești prăjituri făcute în laboratorul propriu, zacuscă cu pește și alte bunătăți la Angelo (în centrul satului).

Măcinul a fost așa cum l-am visat o iarnă întreagă, liniștit, plin de animale sălbatice și cu trasee ușoare dar spectaculoase. Singurul regret este că trebuie să aștept până la toamnă când s-or mai potoli căldurile ca să-i descopăr și celelalte trasee.

 

Trei zile de Măcin: în căutare de bujori, țestoase și liniște was last modified: mai 30th, 2017 by Maria Radu
Maria Radu

Maria Radu

Specialist Marketing și Comunicare de profesie, activez în zona de outdoor din 2011. Dragostea pentru munte și drumeții în natură a venit ca o extensie naturală la pasiunea mea pentru călătorii. În ultimul timp sunt mamă de mini aventurier cu care împart potecile și cortul. Îmi plac traseele tehnice, stânca și provocările, dar odată cu noul statut de mamă învăț să mă bucur de potecile mai domoale și liniștea pădurii.

2 Comments

  1. Laura
    30/05/2017 at 7:51 pm — Răspunde

    E minunat articolul. De multa vreme visez sa vad Cheile Dobrogei. De joi incolo vom fi pe litoral, dar voi pune in bagaj si un echipament pentru drumetie.
    Sa aveti o vara frumoasa! Astept cu interes noile artucole

    • Maria Radu
      30/05/2017 at 11:31 pm — Răspunde

      Ce tare! Să ai vreme bună și chef de umblat!

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *