Aventură și călătoriiMăcinPoveşti în bocancitrasee munte

Tură de primăvară în Măcin

Nu prea auzisem prin cercul meu de munțomani vorbindu-se despre Măcin, că de, fiecare vrea să se laude cu piscuri de peste 2000 și pe cine atrage o aruncătură de băț de nici 500 de metri?

Cum în aprilie 2016 urma un weekend ploios cam în toată țara, am căutat un loc unde să nu fie anunțată ploaie să ne refugiem, neconformându-ne cu gândul unor zile plictisitoare pe lângă casă. Locul acesta era Măcin, așa că am îmbrățișat rapid ideea fără prea multe mofturi.

Ne-am cazat în satul Greci, foarte aproape de intrările în trasee, la o pensiune unde ne-am bucurat de hamace, pisici și saramură de pește.

Culmea Pricopanului și Vârful Țuțuiatu

În prima zi am urcat pe Culmea Pricopanului, un traseu facut în vreo 4 ore, cu multe pauze de poze și odihnă. Iar a doua zi, am mers pe vârful Țuțuiatu. Vremea a fost perfectă, cald fără să te topeșt, dar nici mai rece de tricou. Ar fi mers și un picnic dacă eram grup mai mare. Partea bună la muntele ăsta este că și dacă te trezești la prânz, tot ai timp să ajungi pe vârf sau să faci orice traseu. Desigur că ar fi mers ambele trasee făcute în acceași zi, dar noi n-aveam grabă, doar eram veniți pe weekend. Prietenul meu a mai făcut și o tură cu bicla până pe vârf a doua zi de dimineață, până m-am trezit eu să mergem împreună în drumeție.

Am fost în extaz. Fiind aprilie totul era înverzit, înflorit, pâlcuri de maci albi, roșii, flori de tot felul, plus arbuștii cu flori cu zeci de miresme și roiuri de albine. De țestoase am avut parte la fiecare tură, chiar și mai mult de una. Le-am admirat, le-am pozat și ne-am vazut de drum. La fel și cu gușterii în cele mai frumoase nuanțe de turcoaz, albastru și verde. Ai noroc dacă ochești unul-doi și ești chiar tare dacă apuci să deschizi obiectivul până să n-o rupă ei la fugă. După-amiază, la vârf și spre coborâre, lumina a fost foarte bună de poze, verdele părea ca după o ploaie scurtă de vară și aveai impresia că s-a pus un filtru automat de instagram.

Țin minte că am numit atunci tura aceasta Jurassic, pentru că sunt atât de multe formațiuni granitice cu forme diverse, unele par așezate una peste alta de vreo mână omenească. La fiecare pas ai un punct de belvedere spre câmpurile de rapiță sau spre pădurile de la poale.

Cam tot în perioada asta (aprilie-mai în funcție de cât de călduros a fost anul) înfloresc bujorii. Se găsesc mai cu seamă pe traseul Cozluk, dar noi i-am întâlnit și undeva în apropiere de Țuțuiatu, doar ca nu erau înfloriți chiar de tot. Motiv să revenim și anul acesta să-i prindem chiar în floare.

Traseu Țuțuiatu pe Strava =>https://goo.gl/CUCiM5

Culmea Pricopanului pe Wandermap =>https://goo.gl/4dSb9s

Descrierea traseelor și timpi =>https://goo.gl/DEfhkw

Câteva sfaturi:

Dacă mergi într-o zi cu prognoză călduroasă, asigură-te că ai suficientă apă la tine, mai ales dacă te știi vreun setos. Luna aprilie poate fi încă răcoroasă, dar pe după mai căldura din Dobrogea e toropitoare și te poate forța să consumi de 2 ori mai multă apă decât de obicei.

Nu fugi cu țestoasele în brațe, fă-le doar poze și atât, imaginează-ți cât poate fi de traumatizant să fii luat de la sol de cel puțin 20-30 de oameni pe zi și zdruncinat fără să știi de ce. Ca să nu mai spun că pot fi purtătoare de căpușe, chiar dacă nu-i evident la prima vedere. Cu gușterii e mai greu, n-așteaptă ei să îi prindem noi. Pe filiera floristică, nu rupe florile și mai ales nu bujorii, specie protejată prin lege și atât de rară pe munte.

Atenție la viespi! În apropiere de vârful Țuțuiatu am dat nas în nas cu un roi de viespi, fiecare cu dimensiunea unui deget de om. N-aș crede că înțepatura uneia e chiar o distracție, deci verifică bine înainte locul de campare dacă vrei să petreci o noapte la cort.

Nu uitați să treci pe la magazinele de vinuri, cele din zonă sunt chiar bune, noi ne-am făcut o rezervă serioasă și chiar am fost plăcut impresionați.

 

Alexia Ursache

Alexia Ursache

De la mersul în ture de dragul lui, muntele și bicla au ajuns să fie o dependență și în viața mea, mă topesc după verde și savurez fiecare tură în weekend sau concedii, mă entuziasmez ca o adolescentă îndrăgostită la orice tip de floare montană pe care nu am mai văzut-o sau la o priveliște spectaculoasă pe apus. În ultimii ani cu munțomăneală am învățat multe despre asta, despre mine și despre ceilalți și nu mai văd cum ar putea să fie vreodată fără.

1 Comment

  1. 24/03/2017 at 10:34 am — Răspunde

    Ce ma bucur sa te citesc aici, Alexia!

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *