AlbaniaAventură și călătoriiBosnia-HerțegovinaBulgariaCroațiacu rucsacul în spateEuropaKosovoMacedoniaMuntenegruSerbiaSlovenia

Cu rucsacul în spate prin Balcanii de Vest

A venit căldura, va veni vara și odată cu ea sezonul concediilor. Dacă vrei să încerci ceva diferit, pe cât posibil în afara țării doar cu un rucsac, câteva haine, un buget de maxim 500 de euro, hai 2 săptămâni cu rucsacul în spate în Balcanii de Vest.

Acesta a fost concediul meu de vara trecută, în urmă căruia am explorat cu puțini bani locuri superbe din Balcani. În multe locuri, Bosnia, Albania sau Kosovo, costurile au fost mai mici ca în România și experiențele de neuitat. La anul cred că voi reveni aici. Chiar și în Albania.

România (București) – Serbia (Belgrad)

Vei pleca vineri seară din Gara de Nord cu trenul de noapte către Timișoara unde vei ajunge la 7 dimineața. Ai timp să cobori din tren, să mănânci o plăcintă și un iaurt, dar nu zăbovi prea mult, căci, în mai puțin de o oră, vei avea tren către Belgrad, o Săgeată Albastră mâzgălita cu grafitti. Săgeata te va purta până la Stamora Moravita, unde vei ieși din țară și vei da ceasul cu o oră înapoi. Vei ajunge apoi la Vrsac (Varset), unde te vei da jos din trenul românesc, nu înainte de a face formalitățile vamale, respectiv a fi controlat la buletin sau a ți se ștampila pașaportul (dacă ai, dar nu e obligatoriu). Apoi, la o linie alăturată, te va aștepta un tren sârbesc cu scaune confortabile ce te va duce în câteva ore în gara Beograd Dunav. Aici te vei caza la hostel și vei vizita centrul Belgradului, clădirile afectate de recentul război, fortăreața Kalemegdan sau pur și simplu vei admira de sus Dunărea și râul Sava.

 Serbia (Belgrad) – Croația (Zagreb) – Slovenia (Lubliana)

Când te saturi de Belgrad, vei căuta gara principală a orașului, de unde, în fiecare zi, la ora 11, pleacă trenul ce te va duce în circa 8 ore la Zagreb. La graniță cu Croația fii pregătit de un control mai amănunțit al actelor, deoarece vei fi al doilea român (după subsemnatul) care trece granița pe acolo cu trenul, prin urmare vei părea suspect.

Seară vei ajunge la Zagreb și, în drumul către hostel, vei spune că ajuns la Praga, întrucât cele două orașe seamănă foarte mult. Vei stă 1-2 zile și pe aici, vei lua eventual trenul de Liubliana (Slovenia) pentru o tură de o zi (mai mult nici nu-ți trebuie). Iar vei părea suspect la graniță, dar grănicerii nu vor avea ce-ți face, mai ales dacă îți vei lăsa rucsacul mare la hostel și vei face tura de o zi în Slovenia doar cu mâinile în buzunare. Să nu uiți însă aparatul foto, drumul Zagreb-Liubliana, ca și Liubliana, sunt superbe.

Croația (Zagreb) –  Bosnia-Herțegovina (Sarajevo, Mostar)

Ύntors la Zagreb, vei dori să mergi spre sud, așa că te interesezi la gară cât e biletul către Sarajevo, în Bosnia. Ți se va răspunde că trenul merge doar până la Bania Luka, mai departe linia fiind ruptă. Abandonezi ideea de a continua cu trenul, așadar te reorientezi către autocar și cauți autogara. Îți iei biletul de autocar, scrii o carte poștală celor de acasă în care le spui că itinerariul s-a schimbat și te întorci la hostel. Intri de pe wi-fi-ul hostelului pe mae.ro și afli despre Bosnia-Herțegovina că este o țara destul de periculoasă, că nu-i bine să ieși în natură pentru că poți călca pe o mină antipersonal, că-i sărăcie și câte și mai câte, de regreți că ți-ai luat bilet.

A doua zi dis-de-dimineață îți iei inima în dinți și te prezinți la autogară. Aici constați că îți trebuie 1-2 euro și pentru rucsac, care în aceste țări are regim de bagaj de cală. Dai 2 euro și, numai bine, primești înapoi restul în Mărci Convertibile Bosniece, ce îți vor fi foarte utile pe la popasuri. Îți iei apoi locul în autocar și pleci la drum. Ieși de pe autostradă Zagreb-Belgrad și treci apoi graniță pe la Gradiska. Ocolești Bania Luka, regreți că nu poți opri la cetatea Zajce (pe care o vezi de pe geam) și, de aici, intri în defileul Iablanica, unde te vor întâmpina peisaje ce îți vor tăia răsuflarea și acumulatorii aparatului foto.

Ieși apoi din defileu, și, pe măsură ce te apropii de Sarajevo, îți vei aminti că aici a fost un război, casele purtând încă urme de gloanțe. După ce intri în Sarajevo, vei vedea găuri de gloanțe pe clădiri și pe stâlpii de electricitate ai tramvaielor, vei vedea clădiri găurite și reparate cum s-a putut și te vei întreba ce cauți acolo. De la autogară, o vei lua la pas până în centru, la hostel. Centrul Sarajevoului te va suprinde însă în mod plăcut, fiind total diferit de restul orașului. Centrul Sarajevoului îmbină Centrul Vechi al Bucureștiului cu centrul Istanbulului, comunitatea musulmană este foarte bine reprezentată aici, ca de altfel peste tot în Balcani. Prețurile sunt mai mici ca în București și poți plăți atât cu euro cât și cu mărci bosniace, la o paritate de 2 la 1.

Dacă vei da la hostel peste alți turisti cu chef de distracție, poți petrece o noapte de pomină, de unde te vei întoarce în patul tău (sau al altora)  la ore mici ale dimineții.

Când te vei sătura de Sarajevo, poți pleca mai departe către Mostar, existând mai multe autocare zilnic într-acolo. Vei continua drumul pe valea Neretvei, cu peisaje cel puțin la fel de frumoase ca prin defileu Iablanica și, 3 ore mai târziu, vei coborâ în autogara orașului cu podul său vestit, construit de turci în 1566, dinamitat în 1994 și reconstruit în 2004, identic cu originalul. Vei €admira clădirile ciuruite de gloanțe și pline de bălării și te vei caza la Hostel Nina (nu ai prea multe opțiuni în materie de hosteluri pe aici). O vei lua apoi la picior prin Mostar însă, nu îți planifica mai mult de o după-amiază aici. Poate îți vei cumpăra un suvenir făcut din gloanțe sârbești (precizare atent făcută de vânzător).

Bosnia-Herțegovina (Mostar) – Croația (Neum, Dubrovnik) – Muntenegru (Budva)

A doua zi la ora șapte având în buzunar biletul luat cu o seară înainte din autogară și pe care ai dat 36 de euro (te-ai și certat cu casierițele pe tema asta), vei lua autocarul ce te va duce de la Mostar din nou în Croația, către coasta Dalmată, la Neum. De aici va continua drumul pe coastă, va trece din nou granița în Bosnia și apoi în Croația unde vei ajunge la Dubrovnik. Aici mulți dintre turiști vor coborî, alții se vor urca, și tu vei continua drumul mai departe pe coastă, către sud. În acel moment te vei gândi că biletul de autocar n-a fost deloc scump, Adriatica văzută de pe stânci și insulele din larg dau clasă Coastei de Azur.

Ușor-ușor, drumul se va îndepărta de coastă și vei ajunge la graniță cu Muntenegru. Va urma iar clasica strângere a buletinelor și a pașapoartelor, predarea lor spre stampilare și aducerea lor înapoi de către șofer. Șoferul nu va ști să pronunțe numele turiștilor de diferite naționalități ce erau în autocar, așa ce la va stâlci și le va pronunța cum va crede el de cuviință: “€œNakamura, Nakamuraaaaaa, Ninjaaaa!””Moian, Moooian, Moooiaaaannnn” (subsemnatul era deja pe burtă de râs), “€œAustralia” ”Rumenia”(adică subsemnatul, că eram singurul român).

Mergem mai departe prin Muntenegru și ajungem la fiordul de la Kotor unde mulțumești cerului că nu treci bacul pe malul celalalt ci ocolești câțiva zeci de kilometri în plus și îl admiri în toată splendoarea lui.

Înspre seară ajungi la Budva, unde constați că locul geme de ruși și îți cauți hostelul. Îl găsești în zona veche a orașului pe străduțe pietonale late de 1-2 metri. Dai apoi o tură prin oraș după care te întorci la hostel și realizezi că e rost de party. Una dintre turiste, o fată de vreo 20 și ceva de ani, a venit la Budva pentru 2 nopți și acum era ultima seară a ei, după 2 săptămâni de pomină. Nu strică să vii și tu cu ceva bere la party, dacă tot te invită gazdele cu un pahar de rakia iar tu le mulțumești pentru ajutorul dat în urmă cu câțiva ani, când un autocar românesc s-a prăbușit într-o prăpastie. La hostel petrecerea se termină la 22:30 întrucât alții vor să doarmă așa că ne mutăm în oraș de unde ne întoarcem iar la ore mici.

Muntenegru (Budva) – Albania (Tirana)

După party-urile din Budva, poți merge mai departe către sud coborând la Ulcinj în autogară. Aici te așteaptă un autocar albanez care, în schimbul a 9 euro, te va duce la Tirana.

Către Ulcinj, Muntenegru

Către Ulcinj, Muntenegru

Vei petrece cam 1-2 ore la granița albaneză, după care vei intra într-o țară complet necunoscută. Nu vei bănui ceea ce te va aștepta. În primul rând, la Skhodra, vei coborî din autocar și vei descoperi că îți continui drumul cu microbuzul. Stai liniștit, nu ți se vor cere bani suplimentari. Dacă vei fi singur, ca mine, poate vei prinde loc chiar în primul microbuz, un Mercedes Sprinter cu cutie automată, lângă șofer. Apoi vei porni la drum.

Nu vei bănui nimic din prima, deși datul jos din autobuz și continuatul drumului cu microbuzul ar trebui să-ți ridice ceva semne de întrebare. Nu te miri nici când drumul cu 2 benzi se lărgește deodată la 4 benzi, cu scuar pe mijloc, exact ca autostrăzile de la noi. Dar sigur intri la bănuieli după 10 kilometri când autostrada se termină și se revine iar la 2 benzi. Mda, ceva nou. Ceva mai departe, în drum spre Tirana, vei merge pe un drum cu linie continuă pe mijloc. Șoferul vorbește la telefon (evident, fără hands-free, doar suntem în Balcani), iar din față vine o mașină și virează brusc la stânga fix prin față microbuzului. În acel moment, înstinctul de șofer te va face să presezi cu picioarele în podea. Dar singurul speriat ești tu, mașina a trecut la milimetru prin fața microbuzului, șoferul a frânat ușor fără să întrerupă convorbirea, dovedind că era de-al casei. 50 de metri mai în față, pe marginea drumului un echipaj de poliție stă liniștit. Credeți că a plecat să-l prindă pe șoferul care ne-a tăiat față și să-i ia permisul? Te crezi în România?

Albania, în apropiere de Skhodra

Albania, în apropiere de Skhodra

Ceva mai târziu, ajungi la Tirana, la o intersecție gen Obor de la noi. Șoferul îți urează “Welcome to Tirana” și te poftește să cobori. Până aici am plătit cei 9 euro cu experiențe la pachet. Dacă ai norocul să ai pe telefon vreo aplicație gen iGO sau alt soft gps ce funcționează offline vei găsi hostelul ușor. Tirana este probabil ceva mai mare decât Ploieștiul, ai 1 km până în centru. Dacă nu, și vei apela la bunăvoință trecătorilor, vei primi un răspuns €œcalduros: “get a taxi”.

În centru vei vedea un mare câmp de iarbă cu statuia eroului național Skandenberg călăre pe un cal și câteva clădiri ceva mai răsărite în jur. Imediat ce ieși din piața centrală vei spune că ai intrat în Autovit sau Ferentari. Pe trotuar vei vedea negustori care vând țigări sau au întins o pătură pe jos cu pantofi, mixere, uscătoare de păr, cărți, eșarfeși multe alte nimicuri. Alături, într-un magazin, se vând mașini de spălat second hand, două bucăți fiind expuse afară. Urmează apoi un magazin cu mobilă proastă (genul acela de canapea pe care dacă te așezi pe un braț cade cu totul) și un atelier de reparații biciclete plin cu piese ruginite.

Hostelul însă e decent, cu pături cu perdeluțe, prize, veioze și apa caldă la boiler. Faci un dus și te interesezi la recepție cum pleci din Tirana, că n-ai auzit să aibă autogări pe acolo. Ți se arată o lista cu autocarele care pleacă din diverse puncte: Istanbul, Atena, Belgrad, Skopje (aici Skup), Sofia, chiar și Pristina, în Kosovo. Te decizi pentru Skopje, în Macedonia și ți se explică în felul următor: mergi pe bulevardul Zogu, până ajung la maternitate. O vei recunoaște pentru că în față sunt 1-2 mașini care vând felicitări, ursuleți de plus și alte bălării roz, exact cum așteaptă la noi lăutarii la ieșirea de la starea civilă. Vis-a -vis este agenția de turism Pollogu. Urci la etajul 2, îți cumperi bilet și mâine dimineață la 9 să iei autocarul către Skopje. Așa am și făcut.

Dând încă o tură prin Tirana vei constata că este un oraș destul de murdar, cu mai multe farmacii și sedii de bănci decât coșuri de gunoi. Vei admira de pe un pod un șobolan cum cară de mâncare la el în ascunzătoare, cum a fost cârpit cu tablă un geam spart de la o sală de expoziții și alte asemena.Fii cu mare băgare de seamă când traversezi! Nu contează dacă ești pe trecere pe verde, dacă mărești pasul și speri că mașina ce vine de pe altă stradă va opri te înșeli, cel mult te va umple șoferul de înjurături.

A doua zi vei părăsi hostelul și vei lua autocarul către destinații ceva mai civilizate. Vei vedea stilul haotic al albanezilor de construcție de autostrăzi, cu panouri indicatoare montate înainte de a se asfalta, vei putea vedea cai cu călăreți pe autostradă, motociclete transformate în vehicule de marfă și spalatoriile auto: o parcare pe marginea drumului cu pietris, o baraca cat un WC public, o galeata cu perii și carpe și un furtun prins între 2 pietre ca să proiecteze apa în sus. Interior-exterior, șefu’?

Albania (Tirana) – Macedonia (Skopje)

Treci apoi prin orașe care arată și mai jalnic decât Tirana, fără tencuială peste cărămizi. Ajungi la graniță cu Macedionnia, pierzi 3 ore în vamă din cauza a nustiuce probleme, 2 turiști sunt dați jos și sfătuiți să se întoarcă, după care autocarul își continuă drumul, trecând și pe la Ohrid. De la Kicev rămâne fără aer condiționat. În autogară constatăm cureaua veche de 1000 de an, care se lungise de un cot precum și diversele improvizații făcute de șofer că să meargă bine și ieftin. La Tetovo ne mutăm în alt autocar cu care ajungem la Skopje.

Skopje, că și restul Macedoniei, este un oraș destul de sărac. Însă centrul a fost refăcut cu poduri și clădiri de marmură, cu statui de alamă pentru fiecare erou național, pictor, scriitor și ce mai au ei. La loc de cinste sunt Maica Teresa (chiar și o autostradă îi este dedicată), Iustinian și Alexandru Macedon. Asta în contrast direct cu sărăcia țării.

Macedonia(Skopje) – Kosovo (Pristina)

Dacă ai pașaportul la tine, poți face o vizită până în Kosovo, țara despre care nu se știu prea multe dar de care toată lumea se ferește. Din Skopje autobuzul (un Isuzu cu mesajele de atenționare în limbă română!) te va duce în Pristina în 2-3 ore, în funcție de cât de repede se mișcă vameșii. După ce treci de graniță vei vedea că drumurile se îmbunătățesc considerabil și, după vreo 10 kilometri și până în capitală, vei merge printr-un Afumați-Voluntari continuu: benzinării, hoteluri, magazine, reprezentanțe auto, restaurante etc. Asta de unde erai cu frică-n sân pentru că ai văzut în vamă jeep-uri ale KFOR și pe drum panouri cu restricții de viteză pentru tancuri.

Indicator de viteză în Kosovo

Indicator de viteză în Kosovo

Ajungi în autogară din Pristina și de aici ții bulevardul Kennedy, faci apoi stânga pe bulevardul George Bush și ajungi în centrul civic. Americanii se pare că sunt foarte respectați aici, Kennedy având chiar și o statuie aurită pe bulevard. Nu mai vorbim de diversele mașini americane de pe străzi. Per total, un oraș curat, civilizat, cu clădiri întreținute, cu lume ok. Dacă vrei să-ți iei un suvenir din Kosovo, un magnet de frigider cu care să te lauzi prietenilor, un pix, etc, găsești doar un bazar plin de cuie în care să-ți pui poftă. Nu există așa ceva, nici măcar cărți poștale n-am găsit, să facă poștăriță ochii cât cepele când vede de unde a fost expediată.

Macedonia (Skopje) – Bulgaria(Ruse) – România (București) 

Mai pe seară pleci înapoi la Skopje să-ți recuperezi bagajul mare și să pleci la miezul nopții cu autocarul către Sofia. Drumul va fi destul de greu și nu prea vei putea dormi, mai ales că la intrarea în Bulgaria vei beneficia în miez de noapte de un control amănunțit al bagajelor pentru băutură și țigări. Dacă mai ai câteva zile libere de concediu și ceva buget, poți rămâne să vizitezi și capitală Bulgariei. Dacă nu, de la sosirea în Sofia, la 6 dimineața, vei mai avea cam 2 ore de așteptat până la plecarea trenului românesc fără aer condiționat care în schimbul a 55 de leva te va aduce la 6 seara înapoi la Gara de Nord, în București.

Balcani

Laurențiu Ciobanu

Laurențiu Ciobanu

Sunt pasionat de a cunoaște lucruri noi în fiecare zi, de a calatori, de a pedala (sunt membru în grupul Adevaratii Veloprieteni) și, nu în ultimul rând, de mecanică auto. Consider că viața e prea scurtă pentru a fi irosită, prin urmare nu pierd nicio ocazie de a pleca de acasă.

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.