Evenimenteinspiraţional

Concursurile sportive – de ce nu suntem niciodată mulţumiţi

A fost o dată ca niciodată o lume bună, darnică, informată şi plină de empatie. Bineînțeles că nu-i vorba de lumea concursurilor sportive pentru amatori. Aici ne place să comentăm orice, să fim experţi neavizaţi, ştim deja cum este în papucii caprei vecinului şi când vine vorba de subiecte care nu sunt vitale, cu atât refulăm mai bine din propriile frustrări și nemulțumiri.

Vorbesc despre lumea concursurilor de alergare (șosea și trail) și bicicletă pentru amatori care au luat amploare în ultimii ani și la care am avut ocazia să fiu de ambele părți ale baricadei atât ca participant cât și organizator, parte din echipa de implementare și comunicare.

La rădăcina cârcotelii și a pierderii din energia și bucuria participării în certuri interminabile pe conturile de social media nu stau neapărat înclinația noastră către scandal și despicat firul în patru. O parte foarte importantă a problemei este lipsa educaţiei financiare și a înțelegerii raportului dintre ceea ce ți se cuvine și ce ți se oferă. Dar hai să-ți explic:

Păi dincolo era mai ieftin

Tot timpul văd eterna dezbatere a valorii taxei de participare. Tot timpul ni se pare scumpă şi comparăm cu exemple din domenii conexe (şoseaua e mai ieftină decât MTB-ul, MTB-ul e mai ieftin ca maratoanele de alergare etc). Adevărul este ca tu compari mere cu pere. Nu e ca şi cum eu şi cu tine stăm la o cafea şi analizăm comparativ implementarea logistică a două concursuri, evaluăm corectitudinea taxei şi abia apoi ne înscriem.

Notă: Trebuie să înţelegem că există mai multe aspecte care influenţează preţul taxei de participare, dintre care cele mai importante sunt:

  • locaţiacu cât va fi mai departe de civilizaţie sau inaccesibilă/greu accesibilă cu mijloace motorizate cu atât taxa de participare va fi mai mare;
  • numărul de probe – ce presupune amenajarea mai multor locaţii (ex. un triatlon);
  • tipul de traseu – amenajarea traseelor circulare “costă” mai puţin decât cele de tip point-to-point, implementarea unui traseu care necesită oprirea circulaţiei, garduri, pază şi securitate e mai costisitoare decât cea într-un parc;
  • popularitatea evenimentului – aici nu plăteşti mai mult pentru că participi la un eveniment faimos, ci trebuie să fii conştient că acel eveniment a devenit faimos şi îndrăgit datorită experienţei în organizare a echipei de implementare contorizată în număr de ediţii şi satisfacţia participanţilor;
  • tipul de concurs – deşi concursurile de aventură de obicei nu amenajează traseele, ele investesc major în “acoperirea zonei”, asistenţă, monitorizare şi salvare, concursurile (şi doar parţial) caritabile vor avea taxe mai mari, concursurile cu facilităţi faine (garderobă, vestiare, înscrieri online, plăţi electronice, rezultate parţiale live, asistenţă medicală, etc.) dar nu absolut necesare costă mai mult. În general, cu cât implementarea evenimentului este mai complexă cu atât taxa de participare la el va fi mai mare.

Cât despre totalul costurilor concrete nu e aşa mare şmecherie. În era internetului puţine informaţii sunt cu adevărat necunoscute sau confidenţiale. Dacă ţii cu tot dinadinsul chiar poţi calcula aproximativ bugetul oricărui eveniment. Până şi sponsorizările se cam ştiu fiecare “cât/ce dă”. Un organizator trebuie să-şi pună pe listă toate detaliile (saci de gunoi, pixuri, mâncare pentru echipă, combustibil pentru nenumăratele cartări de trasee, garduri, etc.). Unele nimicuri sunt ieftine tare (foile imprimantei), iar altele (un elicopter pentru filmat sau intervenţie) costă de te sperie. Iar la final pentru ca acel concurs să mai aibă o ediție următoare ar fi bine să iasă pe plus. 

Notă: Deşi aceste detalii sunt importante nu trebuie neapărat să-ţi baţi capul cu ele ci ar trebui să ştii cât eşti tu dispus să dai şi mai ales cât valorează pentru tine participarea la evenimentul X.

Foto: Louise Tănasă

Foto: Louise Tănasă

Activitățile recreative ca investiție

Dacă am avea o cultură financiară solidă am şti exact valoarea banuţilor pe care îi avem în posesie şi am gândi cheltuirea lor pentru angajarea în activităţi recreative ca o investiţie. Da, ai citi bine. Fiecare bănuţ pe care îl scoţi din buzunar este o investiţie în tine, fie că este vorba de performanță, socializare, stare de bine sau oricare ar fi motivul prezenței tale la linia de Start. Este o decizie financiară și poate fi profitabilă sau o pierdere.

Fiecare are un buget și știe exact cât valorează pentru el taxa de concurs (pentru unii este un mizilic în timp ce pentru alții înseamnă să strângă câteva zile cureaua) și numai tu poți evalua acest lucru pentru tine. Dacă tu consideri că în schimbul bănuţilor pe care îi dai vei fi păgubit, nu ai ce căuta acolo. Participarea la concursuri nu este un drept și niciun organizator nu este obligat să-l facă accesibil pentru tine. Bine ar fi să fii suficient de informat înainte să faci această mini investiţie şi măcar să ştii probabilistic la ce să te aştepţi.

Notă: Ca investiţia ta să fie una profitabilă ar trebui să ai în vedere că taxa de participare nu este singura cheltuială pe care o vei face dacă vrei să ai parte de activităţi recreative în regim de concurs, trebuie să iei în considerare şi cheltuielile conexe. Ca să ştii la ce să te aştepţi:

Am plătit, e dreptul meu

Participarea la orice concurs este un beneficiu şi nu un drept garantat. Beneficiu înseamnă un câştig, profit sau folos pe care îl are cineva de pe urma unei situaţii/activităţi.
Te sfătuiesc înainte să te înscrii la un concurs să studiezi bine Regulamentul şi informaţiile generale ale evenimentului să poţi şti exact ce îţi este garantat, ce eşti îndreptăţit să ceri (câte puncte de alimentare sunt, ce conţine kit-ul de participare, care sunt premiile, asistenţă medicală, etc.) şi să poţi raporta taxa de participare la investiţia ta în acel concurs.

Fii atent că pot exista şi excepţii. În descriere ei pot spune că oferă verzi şi uscate şi chiar se străduie maxim să şi livreze dar rezultatul final sa fie altul.. Educaţia financiară lipseşte uneori si  în grădina organizatorilor mai ales a celor amatori dar plini de entuziasm. Nu cred în rea voinţă absolută sau cu bună ştiinţă, dar ceasul negru, pisica 13, lipsa experienţei, lucrul cu o multitudine de furnizori (aka variabile) pot ajunge la o livrare defectoasă a serviciilor promise. De aceea este important să cunoşti ce ar fi trebuit să îţi fie garantat prin regulament şi defăşurătorul evenimentului şi să îţi ceri drepturile. Să fim totuşi realişti şi să admitem că vremea rea, ţânţarii, vântul care bate din faţă şi condiţia ta fizică nu ţin de organizator.

Şi responsabilitatea? A cui e responsabiliatea?

Ei bine, responsabilitatea e a mea, a ta, aorganizatorului. A fiecarui omuleţ implicat în acel concurs. Raportul responsabilitatea mea versus responsabilitatea organizatorului trebuie să fie unul corect.

Cel mai simplu e să zici – m-am simţit rău/nu suficient de bine din cauza ta! Asumarea responsabiliţii pentru ce fac şi cum mă simt e cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viaţa mea şi deşi conştientizez asta încă am momente când nu îmi iese. Este greşit să spunem – sufăr din cauza ta. Corect este – îmi dau voie să sufăr. Eu permit ca acţiunile tale să îmi aducă un prejudiciu. Sunt singurul responsabil de ceea ce trăiesc prin prisma a ceea ce aleg. Ai să zici că e simplu de spus, dar foarte greu spre imposibil de pus în practică. Nu e aşa. O dată asumată responsabilitatea stărilor şi acţiunilor deja te muţi din rol de pion în rol de control. Decizia îţi aparţine. “Las’ că merge şi aşa” nu-şi are locul. Nici în analiza ta şi nici în ce livrează organizatorul.

Data viitoare când participi la un concurs şi faci tot ce ţine de tine (să fii apt fizic, să nu fi mâncat iaurt cu prune seara dinainte, să ai amândoi papucii de alergare cu tine, etc.), te-ai informat suficient despre evenimentul la care vrei să mergi şi ştii ce valoare (ca timp şi bani) are pentru tine participarea la el şi ai vrea să să participi, dacă mai ai nelămuriri/necunoscute, întreabă! Dacă primeşti răspunsuri vei elimina din variabilele ecuaţiei de risc a *investiţiei tale, iar lipsa lor îţi va uşura decizia.

Notă: Iată câteva exemple:

  • Bună ziua! Aveţi ambulantă onsite? Câte ore va sta onsite?
  • Câte grame are porţia de paste de la final? Aveţi şi variantă vegană?
  • Pe porţiunea cu corzi va fi Salvamont?
  • Câţi voluntari aveţi pe traseu? În ce puncte exact? Etc.

Nu râde! E dreptul tău să ceri informaţii. Calitatea întrebărilor pe care le pui cât şi calitatea răspunsurilor te vor ajuta să faci o analiză de risc mai informată.

10561778_437254123080980_3742066326748944190_n

Foto: Vertical Trail Race

Eşti cu mine sau împotriva mea

Pot să înţeleg rivalitatea (între participanţi) şi concurenţa (între organizatori) dar nu pot să înţeleg de ce exclude colaborarea. Satisfacţia să ţii ponturi de antrenament sau ce experienţe bune ai avut la concursuri doar pentru tine să ştii că n-are haz prea mult. Iaraşi nu înţeleg de ce organizatorii nu colaborează mai mult între ei şi irosesc timp şi energii preţioase hrănind mini tabere de cârcotitori. Când vom înţelege că dacă se lucrează cu furnizori recomandaţi pe bune e win-win pentru toată lumea – tu poate obţii preţuri preferenţiale, furnizorul va avea finanţe mai multe să îşi îmbunătăţească şi mai mult serviciul iar participanţii vor avea parte de o experienţă şi mai bună în loc de “în parcul asta fac doar eu”, “muntele ăsta e a lu’ mama mi l-a dat când eram mic” sau “râmâi tu la şoseaua ta”.

Notă: Cu cât ne asociem mai mult, cu atât mai multă experienţă avem împreună, resurse mai multe şi implicit o investiţie mai mare şi mai sigura într-o piaţă de consumatori în plină expansiune.

Vina este undeva la mijloc. Poate în sistemul de învăţământ care nu pune accent pe educaţia financiară, pe mentalitatea că merge și așa, pe faptul că considerăm că ni se cuvine totul sau tocmai la polul opus nu are rost să ne cerem drepturile că oricum nu contează.

Dar tu ca actor într-un eveniment, indiferent de care parte a baricadei te afli, ar trebui să ştii dinainte ce valoare are investiţia ta finaninaciară în acel concurs, care îți sunt drepturile şi obligațiile  înainte să te implici.

Mary

Mary

Inginer IT full time şi aventurier hiperactiv sub deviza #niciunweekendacasa, sunt implicată în zona de outodoor din 2012 pe partea de implementare şi consultanța evenimente sportive, turism activ şi responsabil. Ador solo traveling! Sunt un mare fan maratoane montane sau ture lungi şi caut mereu să-mi îmbunătățesc cunoştințele de tehnică şi siguranță montană.

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.