EvenimenteinspiraţionalMTB

Fără Asfalt – rescrierea pasiunilor prăfuite

Undeva la începuturile vremurilor mele de corporatist provincial proapăt strămutat în capitală m-am bucurat teribil cât de aproape era acum marea de mine. Cum dădeau primele raze de soare văratic practic mă mutam în 2 mai sau Vama Veche.  Plecam vinerea la jumătatea zilei şi mă întorceam luni dimineaţa, cel mai adesea făcând auto-stopul odată cu zorile. Înafară de plajă, cârciumi, beţivăneală şi petrecut până la răsărit  nu vedeam alt sens pentru mersul la mare. Până am descoperit Fără Asfalt.

Apă tulbure, caut soluţie de purificare

Ştii tu cum e cu eroii din poveşti, care trec prin foc şi pară, păţanii şi încercări până în cele din urmă le vine mintea la cap. Cam aşa a fost şi la mine. La vreo doi ani de când am venit în Bucureşti, viaţa mea luase cumva o traiectorie clasică. Partea mai puţin comică a fost că acel stil de viaţă nu mi-a priit prea bine şi-mi petreceam zilele adunănd o căruţă de frustrări care la un moment dat au explodat şi mi-am luat câmpii. Doar la propriu, că practic nu-mi amintesc să mă fi simţit vreodată mai fără sens şi pierdută în spaţiu. Pluteam într-o mlaştină de neant amestecat cu întrebări existenţiale, frici şi groaze care se manifestau concret prin atacuri de panică puternice.

Nimic din ce făceam în incercările de a mă ajuta nu funcţiona. Singurul moment al zilei când mă puteam relaxa era în drum spre birou, pe bicicletă, când trebuia să îmi concentrez toată atenţia să nu cad. Această practică zilnică a început să-mi fie utilă deoarece mă ancora în momentul prezent, în realitate. Partea cu endorfinele produse de efortul meu supra-omenesc la cei 10km interminabili până la birou a fost un bonus nesperat.

În primăvară lui 2012 m-am lăsat convinsă să particip la Prima Evadare. Aşa am văzut cum e un concurs de ciclism, pentru alţii, că pentru mine a fost altă poveste. Încântată de noua mea pasiune descoprită m-am ţinut scai de Doina să mă ia şi pe mine cu grupul lor la un concurs uşor la care să facă faţă şi începătorii ca mine. O dată poarta deschisă n-a fost cale lungă până să mă înscriu şi să intenţionez să particip pe bune la un concurs, şi nu orice concurs, un triatlon, şi nu orice tritlon, ci unul la mare, în 2 Mai –  Fără Asfalt!

Ce este Fără Asflat?

  • “Fără Asfalt Intersport la mare” este un concurs de triatlon cu trasee cu peisaje exotice și fără dificultăți tehnice organizat pe 4 iunie 2016 în  2 Mai – Vama Veche și Hagieni – Albești. Pentru cei bine antrenați, cursa este spectaculoasă, iar pentru cei care sunt la început poate fi o tură în natură alături de foarte mulți prieteni;
  • Evenimentul face parte din Circuitul ‘140 de bătăi pe minut’ Cross Triathlon Series 2016 (CTS) al FRTRI;
  • Startul va fi la ora 9:30, pentru proba de înot de 1.000 m în Rezervația Marină 2 Mai – Vama Veche şi va continua cu proba de bicicletă de 32 km în rezervația naturală Hagieni – Albești și cu 6 km de alergare pe plaja și faleza Rezervației Marine 2 Mai – Vama Veche.
  • Pentru mai multe detalii şi înscriere accesează – http://www.faraasfalt.ro.

;

Trei la 10 lei

Stai fără grijă, în auto-explorarea mea existenţială nu m-am apucat şi de alergat şi de înot pentru că am aflat că cei mai necăjiţi de soartă pot face ştafetă, echipă de trei, fiecare membru participând doar la una dintre probe. Dar pentru un erou care trebuie să parcurgă etape, lucrurile nu sunt niciodată simple. Deoarece în grupul Doinei echipele erau deja făcute, eu a trebuit să mă scot în târgul amatorilor de sport şi să-mi găsesc singură echipă. Negocierile au fost relativ simple:

“Biciclistă, caut echipa pentru Fără Asfalt.
Te descurci pe traseu?
Da! Tu ce vrei să faci?
Eu (învăţ să) alerg. Caut înotător. Când îl găsesc, ne înscriem.”

Şi uite aşa mi-am făcut echipă, pe “neve”, fără să-i cunosc şi fără să mi-mi fac vreo grijă până în seara dinate de concurs când ne-am cunoscut cu toţii live. Înotătorul, marinar de profesie, ne-am luat la trei-păzeşte: “Tragem tare, da? Ieşim în primul sfert al clasamentului!

În loc să ma ambiţioneze acea discuţie simplă, m-a blocat complet. N-am dormit deloc noaptea dinainte de concurs chinuită de frica de a nu mă ridica la aşteptările echipei. Brusc devenisem conştientă de cât de începătoare sunt, iar bucuria „Weeey, explorez! Weeey, îmi testey limitele!” dispăruse. La micul dejun am servit noduri şi atacuri de panică dar am avut mare noroc cu atmosfera fabuloasă de la start. Înafară de mine, toată lumea era relaxată şi distracţia era în toi. Până să iau şi eu startul cu bicicleta am avut timp să stau de poveşti, să aflu detalii despre traseul meu, să fiu încurajată şi să mă las molipsită de bucuria generală.

Privind în urmă îmi dau seama că percepţia mea despre cursa propriu-zisă este distorsionată comic prin proprţiile epice ale amintirilor mele. Practic am tras cu toţii dinţii şi curajul pe care l-am putut aduna şi am avut o experienţă revelatoare: aceasta sunt eu, mă straduiesc maxim, îmi apreciez corect efortul şi mi-l asum. Aşa am înţeles că echipă nu înseamnă “tună şi ne adună”, “combinări de n luaţi câte trei”, “ trei la 10 lei”, etc. Chiar dacă este vorba doar de sport amatoricesc şi ar trebui să fie doar distractiv, orgoliile personale se ţin greu în frâu cum e şi normal deoarece fiecare are aşteptări proprii şi-şi doreşte maximizarea experienţei personale.

fara_asfalt001

Mai vreau! Mai vreau?

Mirajul satisfacţiei şi Dragonul hămesit

A trecut multă vreme, vreo cinci ani, de la acel concurs de pomină. Între timp am luat multe trânte, la propriu şi la figurat. Am ajuns să cunosc bine comunitatea bicicliştilor, cu forţele care-i mână, interesele comune şi mai ales discrepanţele de grup sau individuale. Am văzut identităţi construite, sau, din contră, dizolvate în marea de orgolii. Mi-am însuşit ideologii şi păreri care nu erau ale mele şi care m-au făcut să sufăr crunt.

Tot fac comparaţii cu poveştile nemuritoare pentru că mi se par relevante. Fiecare dintre noi este eroul poveştii sale. Ce cale va parcurge acest erou şi cum va face faţă peripeţiilor ce-i sar în cale şi mai ales ce învaţă din ele depinde doar de noi. Mie mi-au trebuit multe, multe mii de kilometri pe două roţi, participarea la mai toate concursurile până acum doi ani până când mi s-a umplut paharul. Idee de “rider” clasic nu mi se potrivea. Nici măcar competitivitatea standard nu era ceva autentic pentru mine. Abia după ce am renunţat la tot şi am încuiat bicicleta în dulap am putut să-mi iau un moment de respiro şi să încep să mă înţeleg şi să pricep ce mi se potriveşte şi mai ales de ce.

La fel cum în urmă cu cinci ani bicicletuţa era o metaforă a vieţii mele concrete şi punerea “în mişcare” la propriu s-a translatat în intenţia practică a unei evoluţii personale, şi vice-versa este adevărată. Stabilitatea emoţională, cunoaşterea de sine, ancorarea în realitatea proprie şi bucuria satifacţiei personalizate asumate mi-au dat suficiente forţe să mă pot apropia din nou de mare mea pasiune – bicicleta.

I’ve got nothing to do now but smile..

Aşadar, iată-mă la început de vară, mijloc de sezon şi în plină expasiune existenţială, din nou cu poftă avidă de bicicletă şi un chef turbat să-mi rescriu istoria începând cu Fără Asfalt. Acum am o bicicletă aproape nouă (celebrul Dragon) o ştafetă de prieteni dragi şi o gaşcă mare de iubitori de distracţie activă.

Mi-e foarte dor de mare, să simt briza în păr şi să mă prajesc cu mânecuţe de tricou de bicicletă. Mi-e dor să mă simt dezbaterea interioară “grăbeşte-te!” versus “promit că e ultima poză cu maci de pe traseu”. Sper să mă întâlnesc cu celebrele broaşte ţestoase pe traseu. Abia aştep s-o strâng în braţe la Finish pe prietena care va face alergarea şi am să mă asigur că prima ei experienţă de echipă va fi diferită de a mea.

2 mai, venim!

Fot0grafii – @Fără Asfalt

Mary

Mary

Inginer IT full time şi aventurier hiperactiv sub deviza #niciunweekendacasa, sunt implicată în zona de outodoor din 2012 pe partea de implementare şi consultanța evenimente sportive, turism activ şi responsabil. Ador solo traveling! Sunt un mare fan maratoane montane sau ture lungi şi caut mereu să-mi îmbunătățesc cunoştințele de tehnică şi siguranță montană.

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.